De ochii tăi mi-e mintea narcomană,
Acei din care uneori mai plouă
Și dimineața varsă-un bob de rouă,
Îmi torn în pântece această mană.

Povestea e mai veche, nu e nouă
În cald cum stăm precum pe sub sumană
Copii, zglobim în liniștea umană
În zori de zi cu inimi una-n două.

Nu duc de tine-n zare erezie,
La urma toată ești doar un fantasm
Când nu-s în veghe,-n zboruri de trezie.

Te-ador în vis cu viu entuziasm
Tu, născătoarea mea de poezie;
Când mă trezesc te-afunzi la loc în basm.