agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1934 .



Lectia de tacere
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Vavila ]

2015-07-05  |     | 



Când puritatea unor clipe ne domină,
vibrațiile intens nuanțate ale sufletului
îmbogățesc registrul amintirii…

Dragul meu tată – primul om care m-a învățat tăcerea!
Mă lua la pescuit, îmi aranja un scaun din piatră,
îmi punea o pălărioară în cap,
și-n timp ce își pregătea lanseta de formă conică
și-mi explica părțile componente, caracteristicile,
eu priveam prea puțin interesată.
Aveam visele mele!
Mai apoi, tata, mă invita la tăcere:
„Peștii iubesc doar cântul apei”, îmi spunea,
așa încât, aveam libertatea de a visa…
Până spre seară stăteam cu fața sprijinită-n pumni,
tresărind doar la clipocitul apei,
privindu-i undele din mijlocul cărora
se înălța firul întins al undiței
ce ridica câte un pește cu solzi strălucitori,
pe care tata îl elibera…
Îmi dădea câte o pauză,înghițeam câte ceva
de-ale mâncării
și-alergam bucuroasă de-a lungul malului apei,
strângând cele mai frumoase pietre.
Când umbre hașurau discret pământul,
pregătind cu grijă farmecul de mai târziu al nopții,
tata-și rânduia comoara:
„Acum poți să vorbești!” îmi spunea.
În drum spre casă căram comoara grea a pietrelor,
tata pe cea a peștilor și ustensilelor.
Râsetele noastre sunau ca o muzică-n văzduh.
Întunericul ne-nvăluia discret,
tata îmi asculta pățaniile altor zile,
spuse cu sinceritatea copilului care eram,
și nu scăpa să mă dojenească…
„Vezi… peștii se prind cu undița,
oamenii cu vorba”,
mă-nvăța tata glumind, spusele lui Will.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!