|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
O voce fără ecou poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silviu Somesanu [Somesanu ]
2015-07-17
| |
Noaptea a înghițit orașul unde am înecat fericirea,
din spatele ferestrei privesc nerăbdător strada, sparg clipele
care-mi șterg trecutul frumos pudrat.
În așteptatele întâmplări, noaptea asta este prima
aflată încă sub un văl de nedumerire,
poate ziua când lumina se va desăvârși
include și un noroc care mă va însoți.
O voce strigă într-un imens gol,
din care nici ecoul nu-i mai răspunde,
singurătatea-i o liniște, te doare înlăuntru,
ca pe o pasăre lipsa de aripi.
Vălul de ceață se ridică,
soarele începutului de mileniu
lasă să se intrevadă o altă speranță
la care toți muritorii aspiră.
|
|
|
|