Pe spumegânde creste, trase de edecari
Cu funii paralele ’n meridian, ce-ar sparge,
Întinde vântul pala pe pânzele-n catarge,
Ce înalță suplul cap din vis de-albi marinari.

Coverta lustruită de plânsete de ocean
Oglindă-i, înnourată, de cer cu abis de plumb,
Ce întinde fir șiroaie de ploi, trasoare-n bumb
Cu explozie de-un fulger ce aprinde atol, mărgean.

Din hula de metal, topit în creț lugubru,
Se înalță un scafandru, ca un mascul-sirenă,
Cu brațele cârlige, glas fante de balenă
Sorbind plancton de păsări, cu aripi rupte-n sumbru.

Se avântă goeleta spre-un ochi ciclop, cristal
Ca oaza dintre dune, ce așteaptă... o Morgana
Vânzând delir, speranță, mal de-o Copacabana,
Își înfundând noi oase în calcicul coral...
23.12.2013