Când tremură frunza de nuc
În vântul ce suflă ușor
Se duc de la mine , se duc
Noiane de gânduri în zbor

Purtate pe aripi de dor
Străbat depărtări uimitoare
Pe drumul mereu schimbător
Zburdând printre raze de soare

Și-atâtea poveri duc cu ele
Energice gânduri fugare
Pe-acolo pe sus printre stele
Pe unde speranța nu moare

De-aceea spre cer când privesc
Îmi pare că bolta cerească
Mă-ndeamnă mereu să iubesc
Că dragostea-i Dumnezeiască