Mi-am permis
Așa, -ntr-o doară,
Să mai părăsesc
Neantul
Care umple azi
O lume
Cum umplea cândva
Levantul.
Nu am fost brutal,
Ascuns
Ori
Sucit de vreo palavră,
Dar
M-am săturat
Să fiu
Cel ce-ngână
Psalmi
În lavră.
Încerc, totuși,
Să-nțeleg,
De nu tot,
Măcar în parte,
De ce domnul filozof,
Om titrat cu multă
Carte,
Dintre toate,
Mult se teme
Doar de moarte?