când te vei fi trezit în această mărginire
doar îngăduie
curățarea apelor
îngăduie aerului împletirea
și toate celelalte motive
învăluite
nenumăratelor forme
înainte de a te dărui odihnei
apoi deschide ușa inimii să intre
magul alb

***

nu trebuie să creezi ci lasă mai degrabă
să vină din tine melodia potrivită
numită credință
ori văzută, cum o succesiune
de note singulare
cântată de vântul alb
tu fii acolo, doar
indiferent până la transparență
și îngăduie să fii atins
de mâna albastră

***

iar de vei fi venit în această umbră
cu daruri
pentru tot ce a fost ignorat
caută să îți fii de folos
ori cheamă printr-un gest
șarpele roșu
unduitor în josul zidului
cum fata cu ulcior dinspre râu
doar o metaforă
inconștientă

*