sapă un tunel
închide ochii - știu că ți-e frică să recunoști
necunoscutul e întotdeauna o cursă de șoareci
cu slănină afumată, gata să te îmbie
și totuși sapă un tunel
să fie lung și prins la manșete cu ecou - de gală să fie
drumul prin tine întotdeauna e o încercare
lasă lumini presărate
și-atunci trenul acela plin de oameni va șuiera la intrare
iar ei, ei vor exclama
ce minuneeeeeeeee!
după care se vor așeza cuminți
acolo unde inima strânge în brațe celelalte cuvinte
ca să vezi dincolo de tine, strânge-le
pricepe ce vor fi spus ele
și prefă-le păsări
pentru primăverile nestatornice
când lumina se deschide și se închide fără să-ți mai lase timp de tristețe