Suntem bântuiți
De vise
Și frumoase,
Și rebele,
Nu credem
Că sunt proscrise
Nici în cântec,
Nici în stele.
Ce păcat
Că nu putem
Să ni le postăm
ÃŽn minte,
Vise dragi,
Vise totem
Cu-nțeles
Fără cuvinte.
Totul e
Să nu visezi
Că în tine
Visu-i mort
Și,
Plângând,
Te enervezi
Că nu-ți vin
Corăbii-n port.
Părăsit ca o comoară
Îngropată de-un strămoș
Timpu-ți macină
La moară
Visele căzute-n coș.
Nu-mi atinge visul,
Dragă,
Nici cu respirația,
Că se strică
Foarte iute
Lezând inspirația.