mă-ntreb ce poate depăși fluiditatea revelației
ispita respirării unui eu interzis
nu doar în mine deschide bordel cu plata cash în mântuiri
sau pierzanii de conjunctură
profețind alte lumi ce vor sparge sămânță în vene nu-i nevoie să-ntreb savantul
câte rebuturi vor sfârâi sulfuric în eprubete (de carne
sau de iluzii scuturate în pleoapă de vremelnicie schiloadă)
cărei legi te vei supune în clipa ce deșiră spațiu virgin dincolo de îndoielile humei
nimeni nu poate răspunde semnătura e-a ta nici tatăl n-o șterge
nici sfântul nu poate să vândă certitudinea
pe care n-o are
nu-s ferecată doar într-o coajă nu singur eu
sângerez să limpezesc pescuitul într-o distanță incertă cu tine
în epidermă astrele se revoltă
mirosea greu a dorință uitată între coperțile unui cer
căruia doar glezna friabilă îi poate măsura adâncimea somnul de-a fi
zdrențuit de timide treziri îți poate reseta dimensiunea
viul demult scurs în pământ nu se moare nicicând oricâte spaime
vor rupe zăgazuri
prea multe văzduhuri înghițite ritualic
au mistuit gravitația

în adâncuri pulsează aritmic taina

ca o umbră te-ndreptai spre mine expiație virusată de viață
nu știam din ce parte privesc și ce oglindire va amprenta veșnicia ce-și iese din matcă
doar dorului dădeam pașaport de intrare oriunde

fântânile îți licăreau în privire
mesaje însetate rescriu topografia celulei râvna de-a locui infinitul
cât mai lucid
strânge mănunchi culorile visului nu se știe peste o clipă
ce tablou vei picta
în vertebra zilei de mâine care dragon reaprinde focul sacru în vatră
câtor scrumiri vor face față fragilele mele vertebre
ancora minții s-ar putea să-mi pulverizeze timpul orb să-mi translateze vibrația
arterele-s răboj de taină în care ursita schimbă straiele mediocrului
vibhuti îți va strânge esențele din gesturi
vei fi tot tu pulverizat sub o mie de măști înaintezi ca o mare-n furtună
de-a lungul nervurilor te simțeam deși în pupilă doar absența
torcea așteptare uscată

cine bate răspunde cine când suveica străpunge urzeala