Pentru o dimineață încântător de limpede, se începe cu o cafea neagră
și se aleargă într-o zbatere epuizantă
pentru a ajunge odihniți, relaxați, la lucru, treabă,
unde până și rezultatele-s deosebite
de ce era intenția,
ori pretenția...
în schimb, pentru restul zilei, partea etonantă
este că se depun mari eforturi din a fiecărui parte, menite
pentru a complica celorlalți existența,
din care face în fond parte,
rămânând familia, la orice întoarcere prezența...
un fel de liniște aparte,
acasă, unde pe dos, într-o descărcare în lene
a furiei, până la absență,
fiecare se așteptă pe celălalt, pentru a fi împreună...
într-un soi de ambiență,
ce se rezolvă, printr-o disjungere la televizor,
calculator,
bucătărie,
după un ”Bună!”,
cu dialog tot mai sărac în orișice vocabular,
până într-un somn cu vise urâte, singura feerie,
numai bine, pentru o altă ”Bună… dimineața” ce se anunță…
și, într-o frază scurtă se pronunță;
”Ah, ce împliniți suntem!”…

… atât de diferit de tot ce-am vrut, ce vrem…
Vai de ceilalți, ce n-au măcar nici pe atât,
un trai atât de plin… diversul gol, umplut.
06.02.2014