agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1037 .



Femeie bătrână
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ninuca ]

2015-10-26  |     | 



sunt doar o femeie bătrână
cu râuri răzvrătite în loc de păr
gâtul îmi e colina din spatele casei
semeț ca odinioară
am umeri munți cu poteci
pe care se văd încă iaci trecând
talia e drumul spre vechi iubiri
care sunt păstrate acum în buzunarele de la rochie
am două brațe lungi, lungi de pot cuprinde fermele din Arizona și fiordurile din nord
pe genunchi am ținut toți copiii de la Vincent van Gogh la Farrokh Bulsara
plângeau adesea și le spuneam cu vocea ca rășina de copac
”nici nu știi cât o să spui celorlalți,
câte culori ai înăuntru”
am inima o carte cu mii de pagini
acum stau la fereastră și le recitesc
fiecare pagină e într-o ramă cu margini din lemn de nuc
nucul înalt sub care îmi sărutai liniile din palmă
”viața ta va fi lungă
liniile se împletesc ca fire de trandafiri sălbatici
se opresc brusc ca apoi să reapară din piele
acestea sunt cumpene,
dar eu voi fi mereu aici”
am născut copii și i-am iubit pe toți la fel
am vrut să le dau toată minunea dealurilor verzi după ploaie
să le citesc durerea multor poeți
să le fac pânză din cămașa ruptă
să pună culori cu mâinile
până când pânza le spune ceva
Lennon, Jackson, Elvis,
toți să facă parte din lumea lor
îmi iubesc copiii
vreau să aibă discuri de vinilin și atunci când le ascultă
să simtă cum tot ce e mai frumos în oameni poate sta cuminte
pe un raft în plicuri mari pătrate cu chipuri de îngeri pe ele
să aibă cabane de lemn în mijlocul pădurii
și șevalete lângă puntea de lemn unde te-am cunoscut
să știu că fiecare vede puțin măcar din frumusețea
unui asfințit roșu
am două tălpi care au călcat tot colbul unei lumi
acum prea departe

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!