E prea des moartea, omniprezență,
La fiecare în parte una,
Că-i ca o hidră… ca și Luna,
Cu-o parte ascunsă, în decadență…

… Căci e-n perpetuu anacronic,
Doar ea persistă într-un etern
De neschimbat, mai mult infern…
Că rai, se pare-i doar canonic.

Eu, am mai conversat cu ea,
În fond ea a monologat,
Să știu c-a fi nu-i doar distrat…
Să-mi dea semnal cât e de rea.

O văd, alăturea îmi merge,
Așa tacită, pe ascuns,
Ea, ce deține nepătruns
De firi și nume… ce tot șterge.

Fatal traseu e-n neclintire
De milioane de-ani, milenii,
Chiar rugi de-au fost, serale denii…
Stoic… prezentă-i la întâlnire.

Inconturnabila ieșire…
Ne… raționala-n timp, ivire.
09.11.2015