plâng, Doamne, plâng
în nemurirea Ta călcând cu pasul stâng
fără eleganțe
plâng fraternități răpuse de distanțe
în oala cu cerneală, apusă de guri
eram singuri
siguri
de tărâm de dincolo, de Nuntă

în lene urechea muririi ne ascultă,
ne-am mai dori un ceas, un veac poate
să ne-nălțăm din moarte
cu straiele sufletești ieșite în afară

între timp iubeam o muiere din mahala...

A dracului muiere,
ce-ai avut cu mine
de mi-ai răpit mațele
să faci din ele fluturi...