agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-23 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea
II
Două făpturi văzut-am, în plină tinerețe, Șezând, întinse-n iarba, pe-un delușor, tihnit, Colina care-ncheie, cu dulcea-i pantă, șirul Unduitor de dealuri și care nu-și muia Picioarele în mare, ci, o scăldau, la poale: Podgoriile, crângul și lanurile verzi… Iar în oceanu-acesta se arată, ici-acolo, Un coperiș de țară și fumul șerpuind Câtre senin. Colina de-un brâu era încinsă, O verde diademă de pomi sădită de mâna De om, și nu de mâna capricioasei firi. Deci fata și flăcăul, precum v-am spus, priveau De pe colină: fata, în jurul ei; flăcăul La ea – la fel de tineri dar osebiți ca vârstă. Se presimțea femeia în ea, precum se-arată În ceața serii, luna, pe câtă vreme el Un copilandru încă părea arzând de dor. Căci ochii lui în lume un singur chip zăreau: Al fetei de alături, întipărit în minte Ca-n veci să nu se șteargă, printr-însa el trăia Și glăsuia printr-însa, cutremurat atunci Când ea vorbea și lumea printr-însa o vedea, Prin ochii mari ai fetei întrezărea culoarea, Suflarea-i se-mpletise cu răsuflarea ei Și ea-i era făgașul noianului de gânduri; Apropierea numai sau glasului ei șoptit Făcea să-i năvălească tot sângele în față, I-l îngheța în vine – mereu schimbat la chip, Dar fără a cunoaște temei-acestui zbucium. Ea nu-l iubea și pieptu-i sălta într-un suspin Gândindu-se la altul. Ea frate-l socotea Pe cel de-alături – frate – căci n-avusese frate, Și se-nvățase încă din fragedă pruncie Să îl boteze astfel, ea, ultimul vlăstar Al unui neam de frunte și vechi. Era un nume Care-i plăcea și totuși nu-l bucura. De ce? O să dezlege timpul enigma! De un altul Era îndrăgostită fecioara. Chiar și-acum Ea se gândea la altul și cerceta de-acolo De pe colină, zarea, nădăjduind că, poate, Iubitul ei veni-va călare pe-un fugaci, Mai repede ca gândul, să-i potolească dorul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate