Trezește femeie Crăciunul din tine,
Doar numele-ți doarme pe crucea de fier,
Te-aștept cu o floare, pe banca din mine,
E noaptea prea sfântă și-albastra pe cer.

Coboară degrabă, privirea mi-e caldă,
Și raza candelei e stinsă de mult,
Doar jarul lăsat într-o veche baladă,
În ceara-i eternă mocnește mărunt.

Din crucea ta fac un timid brad de fier,
Iubirea ți-o scriu pe un alb de hârtie,
Cânt o rugă și-o las într-un colț de mister,
Așteptând mâna ta din vecie.

Îți mai las răstignit pe un ram un sărut,
Să se scurgă într-un vis de copilă,
Doar atuncea tu lacrimă caldă de Prut,
Vei iubi versul scris în argilă..