Ne ninge de ieri pe uliți pustii,
Se-oprește și timpul s-asculte,
Copacii se-mbracă-n cojoace argintii,
Și adorm cu tâmple cărunte.

Ne ninge pe glia strămoșului neam,
Dansează-n văzduh veselia,
Se așterne zăpada curată-n morman,
Ne spală păcatele și vina.

Ne ninge pe inimi sătule de chin,
Pe mâini bătucite, pe față,
Pe pleoapele ude, pe minți în declin,
Ne ninge pe propria viață.