Amintirile trezirii din povara înșelării
Se aștern în straturi dese ca nisipurile mării,
Chiar balsamul viețuirii vindecă priviri uitate
Pe un cer ce se boltește peste ființări tarate.

Doar ispite-nlănțuite îți oferă-o șansă rară
Să simți gustul nemuririi cum te urcă și coboară
În cosmogonia sacră ce-ți susține plictiseala,
Transformându-ți soarta clară în ceva ca moleșeala.

Dacă viața-i o eroare ce te-a zămislit în taină
Unde-i veșnicia clipei ce te-ncinge ca o haină?
Sufletul se-ngrămădește într-o vreme-aleatoare
Păcălind o bătrânețe cu-amintiri fermecătoare.