PASTEL DE NOAPTE



Plouă cu frânturi de note muzicale,
crengile toamnei se-nfășoară-n ele,
pe cadranul nopții babele și moșii
spun povești în vise cu zâne și zmei;
liniștea-i trădată de ofuri ascunse
în rame de patimi cu ochii închiși,
mânăstirea vremii plutește-n tămâie
înnegrind icoana zilei care vine.
Taina stă ascunsă după frunți pierdute,
veșnice dorințe roagă în pustiu,
tremură secunda - boabă risipită
din recolta vieții plină de ispite.
Pe catargul nopții umbrele tăcerii
îmi agită starea, gânduri, amintiri
și-mi întreb destinul de care nu-mi pasă
de ce totul pare ce nu este-a fi!?