Încă mai vreau să urc spre-acele piscuri
Pe unde mi-am dorit mereu s-ajung
Deși există piedici dar și riscuri
Iar drumul e obositor și lung

Încă mai vreau ca să-mi apropii cerul
Cu peticele sale azurii
S-ascult vrăjit cum zumzăie eterul
De sunetele atâtor galaxii

Încă mai vreau ca să percep lumina
Ca pe-un miraculos izvor al vieții
Și s-o aștept s-alunge întotdeauna
Întunecimea-n zorii dimineții

Și câte-n lume asta nu mai vreau
Cu lăcomia-mi nedisimulată
Pe care nu-s în stare să le iau
Și nici nu știu dacă voi fi vreodată

Că-n sufletul prea neîncăpător
Unde se-nghesuie gânduri și vise
Doar amintirile au locul lor
Ca și tezaurele care stau închise

Numai că vreau ca viața să-mi trăiesc
Cu toată pofta și intensitatea
Pașii prin lume să mi-i rătăcesc
Ca să-i pot prețui imensitatea