îmi rupeai dinții de cer
ca un clește rece îmbrățișând
becul cald sub care-ți ascunzi
noaptea cu mistere și povești
pentru că-ți plăcea sângele meu
îți plăcea să-mi vezi găurile roz
pentru că sperai în norii noi
și în înțărcarea mea de la 7 ani
dar n-ai știut niciodată că le opreai
că în smalțul norilor zăcea dinamita
din capcana mea pentru miturile tale
de atunci țin minte că te mirai cum
de nu am ajuns știrb mai pot să mușc
ba din visele lor ba din ale noastre
niciodată însă nu m-ai văzut mâncând