mi-a plăcut să cred că sunt o vie plantată
aici pe pământ cu rost să dau struguri copți
parfumați să fie culeși cu poftă mâncați
în teascuri striviți pentru vin de împărtășanie
pentru libații
de ce nu pentru beția iubirii

în toamnă acum o privesc devastată
de cireada timpului care-a călcat-o-n picioare...

mustește pământul de sunt sub povara de struguri
striviți sub copite
simt cum se acrește
cum peste tot pute-a oțet...