În patul meu bate un vânt atât de rece, e ceață
Caut clovni cu trandafiri la rever,

O dată pe săptămână te prezinți
La parter, la etaj, în vile dănțuite, reci, calde sau cu uși blocate
Secret garden
Nu vreau televizoare, telefoane mobile, m-am săturat
De toate acele voci care mi se izbesc de creier ca niște bule de șampanie
Vreau să te înăbuș în mine și pe tine o dată cu ele
Vreau să te sparg
Astăzi mă poți lovi, mâine șterg cu tine pe jos,
Între noi nu poate fi nimic de prisos, m-am târât destul prin venele tale
Ca un drog prea mult inhalat, dacă ești atât de prost
Încât nu ți-e frică de monștrii ce stau pe sub pat
Cântă-mă.