agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1549 .



Prostia
poezie [ ]
Dedicatie speciala pentru rasa omeneasca...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Petre_Andrei ]

2005-09-14  |     | 



Prostia

Infatuati, ah sunt atat de creduli
Cred, dar ca fiinte vii sunt nuli
“Suntem pacatosi”, asa zic ei
“Dumnezeu ne salveaza ca pe niste miei”

E trist, atatia oameni prosti si “beti”
Va vad cum ingenuncheati, mantuirea cereti
Si rad, pentru ca voi nu intelegeti deloc
Ca Tao curge, nu a existat, nu exista si nu va exista nici un prooroc

“Cartile sfinte”, culegeri de vorbe in vant
Create de oameni, nu de vreun ipotetic sfant
Divinizati prostia, subminati viata
Veti disparea la fel cum focul topeste gheata!

Speranta intr-un rai toti si-o pastreaza
Dar ei sunt ca orbii care sa vada viseaza
Nu pot sa accepte firescul din ei
Si atunci “pacatele originare” apar in idei

Spuneti ca trebuie sa ne caim
Eu spun ca in primul rand viata si firescul trebuie sa le iubim
Ne spuneti ca manturiea ne asteapta in cer
Dar ce inseamna pacatul, cand totul este efemer?!

Cine a stabilit ce este rau sau bun
Doar nu vom ridica la rang de lege vorbele unui nebun?!
De ce sa plangem, in genunchi sa ne aruncam
Cand o credinta in noi putem sa cream

Va apar prin vise adesea diversi creatori
Sunteti aidoma naufragiatilor care cauta inutil salvatori
Inainte de a renunta si a ceda
Aminteste-ti ca esti om, la tine este toata puterea

Pe noi nu ne conduce nimeni si nimic
Fiecare om este un organism unic
Renuntati la a crede fara sa cercetati
Si poate va mai fi ceva pe care puteti sa-l salvati!

Am fost creati, materie iesind din nimic
O astfel de aberatie in slavi sa ridic?!
Sa cred ca sunt creatia unui principiu etern
Pe care omul il denumeste printr-un termen atat de tern?!

Spuneti ca prin credinta ne vom salva
Dar cum anume?, asta vrem noi a intreba
Cum ma poate salva cineva de un pacat pe care nu l-am comis
Cand viata mea este un amanunt care nu poate fi omis?

Slaviti raiul, zona idilica si salvatoare
Invatati ca tot ceea ce puteti sa intelegeti este lumea trecatoare!
Nu mai cautati mantuirea abtinandu-va de la placeri
Acceptatile ca pe ale firescului cereri!

Toti zic sa fim toleranti, dar s-a terminat, ne-am plictisit
Sa vedem orasul de simboluri prostesti ticsit
Bani, munca oamenilor, pentru biserici consumati
Ar fi mult mai bine daca la gunoi ar fi aruncati
Sigur, ce mult si-ar dori ei ca supranaturalul macar “sa fie”
Dar punem punct: ei zic credinta, noi deja vorbim despre Prostie!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!