mă prind cu mâinile de picioare și mă balansez mă balansez mă balansez mă balansez

(câteva păsări cântă în depărtare e frig îți bagi mâinile în buzunare apoi le scoți te uiți pe telefon dai câteva like-uri bagi telefonul la loc e prea frig)


de câteva zile nu mai am starea de vinovăție pe care o aveam tot timpul sevrajul lipsei de alcool a trecut cu greu transpiram în fiecare zi mi se usca gâtul îmi tremurau mâinile îmi era greață am intrat în sevrajul lipsei de țigări mă doare capul văzând pe cineva care fumează îmi vine să plâng ca o puștoaică care trece printr-o despărțire și se uită la un film de dragoste transpir și sunt trist sunt resemnat câteodată am excese de furie îmi vine să urlu să mă cert cu toți cei cu care mă intersectez eram în bucătărie la masă și mâncam aveam telefonul la încărcat în fața mea la mai puțin de-o jumătate de metru era faianța albă cu spațiile murdare pe care le urmăream de-a lungul zidului mi-a venit în minte acum în sfârșit sunt singur și îmi place acum în sfârșit nu mai am niciun viciu nu mai beau nu mai fumez ce bine e când nu am ce face și totuși nu mă plictisesc acum am răbdare cu mine timpul trece lin ca o pasăre taie imaginea lunii pentru o fracțiune de secundă lumina strălucește pe o placă de faianță aproape de colțul bucătăriei îmi amintesc de piuitul din minte e plăcut să fiu singur sunt îndrăgostit de ceea ce-am devenit sunt o stâncă care nu privește niciodată în jos sunt un focar de sănătate nu mă mai simt vinovat nu mă mai simt vinovat acum totul are sens acum totul are sens

(când un copil te împușcă trebuie să mori și să deschizi ochii când îți zice să îi deschizi)

la prima oră a dimineții cerul este negru iar luna subțire ca o agrafă stă să se dizolve aerul rece îmi ține picioarele amorțite pășesc ușor spre gară zgomotul primelor avioane acoperă vorbele iuliei o întreb ce a spus iar când începe să repete trece alt avion și tot așa până ajungem la gară fără să fi înțeles nimic iulia continuă să-mi vorbească dar fără niciun rezultat căci trenurile trec de o parte și de alta a gării ne urcăm în tren scoatem telefoanele tăcerea se lasă în liniștea vagonului

(te joci cu ceilalți copii un domn se uită la voi are o erecție)

am plesnit o babă peste ceafă și i-a sărit o minge mov din gură apoi am plesnit-o până am umplut vagonul cu mingi

(îți pierzi casa copiii și nevasta te apuci de băut)

ce se întâmplă cu regretul când toate gândurile se concentrează asupra unui punct m-a întrebat ntr-o seară am mers în curte și-am rupt o frunză de nuc am făcut focul și-am aruncat frunza în foc mai întâi s-a înnegrit treptat apoi s-a strâns în ea ca un copil în burta mamei ei bine asta se întâmplă cu regretul i-am răspuns

(ești stabilită într-o țară străină nu-ți înțelegi copilul)

în prima zi eram confuz m-au băgat într-o cameră cu un pat de fier și o chiuvetă ruginită mi-au zis spală-te pe picioare am tras patul lângă chiuvetă aveam unghiile lungi am dat drumul la apă și-am început să le rup cu mâna din carne asistentul și cei doi gardieni se uitau la mine ce face e foarte bine cum face spus asistentul mi-au dat pijamale lumina cobora ca un înger în mijlocul camerei am făcut plapuma sul și-am pus-o sub cap injecția își făcea efectul mă luptam ațipeam și mă smuceam îmi curgeau balele pe gât îmi cădea capul

(unora li se pare important când vine autobuzul ție ți-e greu să-ți dai seama că plouă și trebuie să deschizi umbrela)

scot pachetul de țigări din buzunar am șase țigări tot atâtea aveam și de dimineață mirosul de țigară mă amețește ca pe un câine mirosul de cățea în călduri scot bricheta o bag la loc bag și pachetul de țigări desfac o sticlă de apă și o dau peste cap acum nu mai îmi vine să fumez

(te hotărăști să închei poemul peste o jumătate de oră mai scrii două rânduri)

doi pași la stânga doi pași înapoi doi pași la dreapta un gândac face step pe tavan sub lumina lanternei gândacul face o plecăciune aplaudăm furibund

(deși e foarte frig preferi să aștepți pe peron nu suporți oamenii din gară)

îmi plac moldovenii culți îmi plac moldovencele culte cei pe care îi cunosc mă apreciază înainte nu mă interesa probabil sunt fericit fără motiv și îmi caut motive de fericire ca atunci când eram trist din nimic și căutam motive să mă întristez și mai tare sunt sigur pe mine aș putea spune că mi s-au deschis ochii surorile care dansează în benzinărie se îndepărtează din mintea mea cu viteza acestor cuvinte pe care le scriu se vor apropia deodată cu terminarea textului le voi simți respirația ca pe un fior ce-mi va distorsiona senzorii acum totul are sens acum totul are sens

(scrii o poezie de dragoste ți se face rușine)

ieri a fost ziua roxanei a împlinit șapte ani acum mi-o imaginez diferit probabil a crescut în mintea mea trăiește roxana nu ar avea cum să fie o amintire tot ce-mi amintesc este căldura insuportabilă din iulie cu puțin timp înainte să se nască o așteptam pe iulia lângă un dud nu o mai văzusem de mult avea un tricou larg ca să nu i se vadă burta mi-a luat mâna și m-a întrebat dacă simt era pentru prima oară când puneam mâna pe burta unei gravide apoi m-a sunat mama ei să ne întâlnim să vorbească ceva serios cu mine și nu m-am dus de acolo se trage totul de acolo se trage totul era noapte și m-am dus la spital am mituit gardianul am mituit doctorul de gardă dar nu am găsit salonul de acolo se trage totul

iulia găsește fisuri în sistem ca să se poată lua de mine iulia caută defecte în perfecțiunea pe care o ating cu ușurință

(bei o sticlă de vin te îmbeți te duci să-ți mai cumperi alta)

eram la metrou mergeam cu privirea în telefon ușile automate m-au prins între ele mă dor coastele sunt foarte nervos îmi vine să aprind o țigară îmi vine să plâng ca un copil abandonat care a aflat unde locuiesc părinții și vrea să se ducă să-i linșeze îmi imaginez o poieniță cu castani un râuleț mic care curge printre ei iarba e înaltă din când în când vântul trece prin ea ca mâinile iuliei prin părul meu clopotul orașului bate în stația de metrou oamenii se țin de mână împotriva indiferenței și cântă prin telepatie o ciocănitoare tace de câteva zile pe creanga unui copac se uită la mine așteaptă să-mi aprind o țigară conductorul trenului cântă la vioară are microfonul deschis călătorii plâng în hohote

trecuse o zi de când mă adunaseră nu aveam voie să ies în curte decât însoțit am fumat o țigară și m-am întors în cameră să mai dorm pe mine mă cheamă nadia mi-a zis nadia și în fiecare noapte aud diavolul pe mine mă cheamă dan și nu aud nimic am răspuns

(simți că ești urmărit schimbi traseul urci în metrou un grup de tineri fac aluzii la starea ta anunțul din difuzoare se referă la tine strângi pumnii te balansezi de pe un picior pe altul te-au încolțit)

peste o lună voi lua vacanță am fobie de mulțime cred că de acolo mi se trage am fobie de spații deschise azi nu știu cum se numește mă simt fericit demonii m-au lăsat nu mai am dorința de a mă elibera sunt gol ca un vultur ce așteaptă liniștit pe o stâncă îmi vine să fumez îmi vine să plâng îmi vine să las totul baltă îmi lipsește cel din mine pe care l-am abandonat sunt aici îmi zice cel din mine se pare că nu vrea nimic s-a obișnuit sau măcar încearcă

(un meteorit cade peste un bloc turn oamenii trec prin moloz spre serviciu)

pe peronul gării se rotesc femei goale în bule de gelatină

(stai în pat și te uiți la ecranul televizorului stins nu ai nevoie de nimic)

într-o seară am tras plapuma sub bărbie am crezut că așa se va opri tremuratul iulia adormise demult m-am uitat pe geam și m-am întors înapoi în pat nu mai pot dormi cu gândul la ce se va întâmpla gândul acesta este cel mai lipsit de imaginație gând al meu acum lasă aerul să iasă prin nări până ți se strânge pieptul ochii ți se vor umfla ca două cepe vei avea impresia că misiunea ta a luat sfârșit acum poți să uiți tot acum poți să îți odihnești mintea să nu te gândești la nimic acum mai respiră încă o dată închide cartea și citește mai târziu

(e ajunul crăciunului ai împodobit bradul îți imaginezi copii alergând în jurul lui și plângi)

imaginile se derulează mintea mi le arată își notează reacția mea la fiecare imagine apoi le filtrează mi le arată până nu rămâne decât una și oriunde m-aș uita o văd este imaginea cu un copil care are o țigară aprinsă în gură și din orice unghi m-aș uita el se uită la mine

(stația de tramvai e plină de oameni vine tramvaiul te înghesui să apuci loc tramvaiul e plin îți amintești că nu trebuia să iei tramvaiul nu mai ai pe unde să cobori)

(nu te mai poți concentra gândurile vin în grupuri)

distanța dintre moleculele punctului pe care-l fixez în minte de câteva minute este unicul răspuns al tuturor întrebărilor pe care mi le-am pus de-a lungul vieții distanța dintre mintea mea și acel punct nu există

(te adăpostești într-un tranșeu și stai pe facebook)

alexandra vorbește fără întrerupere ca un comentator de curse de cai încearcă să prindă cu mâna fumul țigării iuliei mă doare capul transpir am o idee am mai multe idei alexandra mi le întrerupe sunt nervos din cauza ei de fapt eram nervos din cauza lipsei de țigări încerc să mă controlez o idee mi se înfiripează ca un șarpe de fum mă uit la ea și o pup strângând din dinți îmi zic ești puternic aceste momente vor fi niște amintiri amuzante aceste momente sunt necesare pentru a trece la un alt nivel

(cauți ceva deschizi un sertar cuie șuruburi hârtii brichete dopuri nuci șurubelnițe încărcătoare te lași păgubaș)

nimeni nu mă mai consideră nebun iar cu ocazia asta nu mai sunt iresponsabil acum sunt responsabil de o parte a lucrurilor din jurul meu apropiații au început să aibă așteptări de la mine nimeni nu știe că noaptea vorbesc cu demonii care stau la capul patului ridică-te ia cuțitul și bagă-ți-l în gât îmi zic în cor fără încetare mă apucă râsul acum sunt responsabil îmi zic și se opresc dintr-o dată apoi adorm și reapar sub înfățișarea apropiaților mei îmi fac rău mă trezesc transpirat câteva ore nu vorbesc cu nimeni

(trăiesc coșmarul din care nu mai pot ieși câmpii prea verzi flori prea colorate copii alergând în timp ce râd cascade și palmieri fructe pe săturate și multă lehamite și scârba care pleacă în valuri din mine pretutindeni)

eram pe bulevardul saint-michel cu un grup de polonezi atât de beat încât vorbeam în limba română cu ei eram sigur că mă înțeleg am văzut sânii unei fete care a dormit cu mine în pat la ei acasă când și-a schimbat tricoul camera se învârtea cu mine am avut noroc că nu am vomitat pe ea a doua zi mi-a fost rău a treia zi mi-a fost rău a patra zi am băut singur și-am ascultat radio latina avea antena ruptă am ieșit din casă fără cheie ușa s-a încuiat automat dacă mă săruți voi pluti până la geam și voi intra în casă să-ți deschid mi-a zis vecina mi-era scârbă de ea era o babă alcoolică care zâmbea tot timpul am plătit ultimii bani ca să mi se spargă ușa eram singur dar totuși prins în mai multe chestii

mintea mea era un cerc prin care treceau niște linii până n-au mai avut loc și-au început să cadă

(lumea îți zice că scrii slab scrii în continuare sunt prea proști pentru tine)

nu îmi amintesc ce am visat dar m-am trezit trist pluteam aproape de tavan când sunt foarte trist plutesc ai putea spune că știu să levitez însă la mine e ceva necontrolat pur și simplu plutesc de tristețe sentimentele mele sunt confuze mi-e dor de ceea ce nu știu încă mi-e dor de ceva necunoscut mi-e dor de acel ceva din mine care aproape a dispărut îmi fac o cafea și cobor spre masă lent ca o frunză uscată dintr-un pom

(întorci capul nu mai ții minte ce era în urma ta îl întorci din nou un pod trece peste o stradă podul a apărut acum)

sunt foarte nervos vorbesc cu iulia la telefon nu înțeleg nimic lucas plânge în camera cealaltă nu vrea să adoarmă alexandra repetă fără oprire să umflu balonul roșu cu inimioare albe iulia mi-a închis telefonul că nu eram atent am luat balonul și l-am umflat cu putere până s-a spart alexandra a început să plângă pachetul de țigări se uită de pe masă la mine mirosul subtil al țigărilor mă ridică de la pământ și mă trage de nări spre masă bag pachetul în sertar să nu mai văd nimic sunt într-un coșmar care îmi plăcea altădată

(alergi după copilul care ți-a furat portofelul se împiedică treci pe lângă el fără să te oprești din alergat)

deschid ochii și-i închid la loc îi țin întredeschiși pipăi capul patului după telefon mă caut în buzunare am gura uscată deschid ochii puțin câte puțin unde sunt disting forme un zid mare de geam se înalță în fața mea lângă pat e un veceu turcesc și un robinet mă ridic beau apă mă întorc pe patul de piatră cu o saltea subțire albastră mă apropii de geam și încep să bat după câteva minute apare o polițistă îmi zice că sunt în arest mă întorc în pat încerc să mai dorm ce caut eu aici cum am ajuns ce am făcut bat în geam dar nu vine nimeni mă așez pe pat și încerc să-mi amintesc dar nu îmi vine nimic în minte ultima oară eram la serviciu și mă pregăteam să plec acasă iar colegul meu cumpărase o sticlă de whisky și îmi pusesem un pahar mă ridic și iar bat în geam observ că sunt desculț polițista mă întreabă ce vreau o întreb ce caut acolo îmi spune că m-am îmbătat mă mai ține puțin și îmi dă drumul cât e ceasul îmi răspunde că e trei dimineața mă întind în pat și încerc să adorm nu reușesc mi se face frică mă ridic și dau ture prin celulă mă așez analizez peretele centimetru cu centimetru nu este scris nimic polițista vine și îmi deschide o urmez pe lângă celelalte celule unii dorm și pe jos ajungem în secție la recepție îmi returnează telefonul și portofelul întreb ce secție este acolo îmi răspunde că suntem la opera e patru dimineața și niciun mijloc de transport ai o oră de mers până în centru la hotelul unde lucrez o sun pe iulia îmi zice că a trecut să mă ia acasă dar nu s-a înțeles cu mine și că nu mai am ce discuta cu ea sun la hotel colegul meu pierre îmi zice că am spart geamul ușii de la intrare cu capul și a fost nevoit să cheme poliția întreb câțiva trecători în ce direcție centrul parisului și le cer o țigară într-o oră și ceva de mers ajung la hotel văd geamul făcut praf mă uit în oglindă am tăieturi pe față fumez o țigară de la colegul meu îmi întind un sac cu cearșafuri murdare să dorm pe el în încăperea cu lenjeria până la prima oră când am un tren cobor din tren încă întuneric luna se evaporă puțin câte puțin iulia trece pe lângă mine spre gară fără să mă bage în seamă mă opresc și mă uit lung după ea

(mănânci repede te îneci te juri că nu vei mai mânca niciodată)

locuim în nord am coborât cu iulia din tren un om beat mi-a cerut o țigară i-am zis că n-am în timp ce mă înjura i-a căzut sticla cu alcool din mână și s-a spart a ridicat fundul sticlei și l-a aruncat spre iulia am văzut negru în fața ochilor vena de pe frunte mi se umflase ca un furtun îmi tremurau picioarele ține-mi geaca i-am zis iuliei și i-am băgat un pumn în nas a căzut a încercat să se ridice și i-am băgat un genunchi în gură apoi l-am luat de păr l-am ridicat și l-am dat cu capul de o mașină până s-a îndoit tabla am simțit că mă ridic de la pământ i-am dat drumul la păr pluteam în josul străzii pe deasupra mașinilor iulia alerga și striga l-ai omorât nenorocitule

(ți s-a întâmplat ceva și ai vrea să povestești la toți ești fericit simți bătăile de aripi ale fluturilor care îți zboară în jurul capului ca o aură protectoare nu spune la nimeni)

deschid sertarul rămân blocat și mă uit la pachetul de țigări scot o țigară o trec pe la nas am erecție îmi curg balele pun țigara după ureche mă duc în baie și încep să mă masturbez aprind țigara cu o mână mi-o frec iar cu cealaltă fumez dacă aș avea și-o bere ar fi dumnezeiesc îmi zic mă termin în același timp cu țigara arunc chiștocul în veceu trag apa mă întind pe pat închid ochii și nu-mi explic de ce eram nervos înainte

(ți-e frică de teroriști vezi un arab și tragi alarma)

azi nu mă mai feresc de nimeni recunosc că sunt fericit planetele s-au aliniat la fereastră și-mi luminează somnul colegii m-au felicitat la serviciu părinții m-au sunat pe telefonul mobil deși costă mult frații m-au sunat și ei soacră-mea m-a întrebat ce vreau să mănânc și s-a conformat nevastă-mea mi-a aranjat un colț numai al meu cu bere și țigări azi am reușit să-i fac pe toți mândri de mine

(aștepți metroul îți place de-o fată care așteaptă și ea urci cu ea te așezi lângă ea o atingi din greșeală te scuzi o întrebi cum o cheamă deși nu e stația la care trebuie să cobori cobori cu ea prietenul ei o așteaptă pe peron aștepți alt metrou vezi o fată frumoasă)

când eram mic am avut o perioadă în care am abuzat de puterile mele supranaturale și m-au dus la psihiatrul pentru copii diavolul mi-a dictat ce să răspund și-am scăpat de atunci n-am mai făcut mașinile vecinilor să dispară și n-am mai hipnotizat fetițe

tati ai grijă mi-a zis alexandra de pe scăunelul bicicletei am pedalat mai încet din când în când întorceam capul să mă asigur că e la locul ei de ce nu au cap ceilalți bicicliști? i-am răspuns că așa s-au născut nu am vrut să-i spun că-și sparg capul de mici prin cofee-shopurile amsterdamului am ajuns la debarcader am luat barca și ne-am îmbătat fratele meu își uitase bicicleta acasă a sărit în apă a înotat de-a lungul canalului spre casă apoi ne-am îndepărtat eram atât de beat încât nu mai reușeam să țin cârma alexandra preluase conducerea bărcii când se făcea că intră în alte bărci îmi venea rău și vomitam peste bord spre seară a apărut fratele meu înotând cu bicicleta în spate iulia adormise pe margine îi atârna un picior în apă

(cel de lângă tine trage cu ochiul la ce scrii pe telefon îi scrii ceva de mamă nu zice nimic)

drumul spre gară e din ce în ce mai zgomotos avioanele trec unul după altul frigul îmi strânge ca un clește durerea dintre omoplați în gară oamenii și-au băgat capetele în plase pentru a le proteja de curentul rămas în urma trenurilor care trec fără să oprească sunt în vagon durerea dintre omoplați începe să ardă citesc la fiecare copil violat îmi trece un fior pe șira spinării casele și pomii pot fi distinse după luminile care aleargă în urma trenului în dimineața asta sunt altcineva îmi zic cei cincizeci de chinezi scot capetele de sub banchete și răspund în cor ești o închipuire a romanului pe care-l citești se fac apoi nevăzuți

(îți faci bagajele s-o părăsești le lași la ușă a doua zi despachetezi)

înainte să o las în centrul de plasament i-am aruncat o privire scurtă m-am întors brusc și am plecat ca din pușcă urletele ei se auzeau din ce în ce mai îndepărtat pașii mi se auzeau din ce în ce mai tare inima îmi bătea în tâmple îmi simțeam urechile fierbinți

(ajuți o femeie să urce în tren scrii asta pe facebook)

faianța albă se apropie și se îndepărtează pupilele se măresc și se micșorează îmi simt gâtul strangulat de o sfoară invizibilă mâna scoate o țigară o opresc cu cealaltă mână la jumătatea drumului

(echipa ta primește gol îi dai copilului o palmă pentru nota mică de săptămâna trecută)

așteptam ca trenul să-și schimbe culoarea implicit destinația trebuia să treacă pe lângă casă aveam de gând să trag alarma și să sar dacă ați mâncat mai mult de patru cornulețe accesul în trenuri este interzis au anunțat în gară am găsit o ață cu mai multe cârlige înșirate pe ea și am sunat o poetesă să-mi bage ața pe gât prin telefon să-mi scoată cornulețele pe care le mâncasem în plus a ieșit din telefon o mânuță cu unghiile făcute cu ojă neagră mi-a zis deschide gura și lasă-ți capul pe spate a început să tragă cornulețele cu limba prin receptorul telefonului și să le mănânce oricum nu plec niciunde cu trenul mi-ar fi greu să-mi scot rădăcinile din locul ăsta unde m-am mutat am închis telefonul trenul s-a înroșit am zis oamenii se atașează repede de anumite locuri

(îți vine să te sinucizi dar ești prea laș pentru asta trenul se răstoarnă te ții cu toată puterea de picioarele banchetei spargi un geam scoți capul și respiri)


lasă-ți părul moale apoi am ridicat-o pe zid mi-a dat un pumn în cap un ochi mi s-a rotit a zâmbit ne-am pus în genunchi și am ieșit din baie cu limbile scoase eu dădeam din fund ca un câine din coadă ea sărea ca un iepure ne-am urcat în pat îi masam urechile îmi dicta o poezie prin telepatie deschide geamul ia-mă de mână și hai să plutim spre poienița unde vântul culcă iarba așa cum îți trec mâna prin păr mi-a zis iulia mi-era frică pe deasupra pomilor m-am uitat la ea devenise o fetiță cu părul foarte lung sugea nervoasă o suzetă dacă reziști în visul meu până la capăt te voi chema mi-a zis am coborât pe părul ei și am băut o gură de apă din poieniță

(urci scările ștergi cu degetul praful de pe balustradă și ajungi la ultimul etaj scoți cârpa din buzunarul de la spate și ștergi balustrada în timp ce cobori ajungi la parter cârpa e albă)

am aprins o țigară ceața care s-a așezat pe creier începe să se evaporeze urechile mi se desfundă presiunea dispare acum văd clar culorile sunt mai aprinse zâmbesc fără motiv îmi vine să țopăi ca un cangur la voia întâmplării demonii aplaudă frenetic

(te așezi pe trecerea de pietoni mașinile claxonează un șofer se dă jos la tine încearcă să te târască te ții cu toată puterea și gemi)

în a treia zi la spital l-am cunoscut pe david mi-a zis că l-au adus acolo printr-o conspirație că guvernul îl urmărește și-au anticipat vizita la unchiul său cu scopul de a-i cere carabina pentru a deturna sistemul dacă nu crezi vei auzi de îndată mi-a zis și a dat drumul la radioul cu baterii înțelegi m-a întrebat am răspuns da deși era o melodie oarecare care nu-mi spunea nimic asistentele m-au anunțat că am voie în curte neînsoțit era frumos afară pacienții plantaseră mentă asistentele o foloseau la ceai lângă un tufiș de trandafiri înfloriți trecea o apă în care erau doi pești unul galben celălalt roșu mai târziu mi s-a spus că erau un cuplu ciudat i-am numit mickey și mini aveau să fie recunoscuți de tot spitalul la masa de după amiază am văzut o fată care mânca singură într-un colț am invitat-o la masa noastră noii mei prieteni au fost de acord se numea yasminne și era musulmană într-o zi a cules mentă și am preparat-o la mine în camera mea se perindau aproape toți pacienții tineri pentru că era curat aveam de toate și îi serveam pe toți omar diavolul nu mă lasă să dorm mi-a zis nadia de la capul patului într-o noapte m-am dus la ea în cameră i-am zis diavolului să plece nu a mai auzit nimic până dimineață

(te trezești într-o cameră cu grilaj bați în ușa de metal niciun răspuns)

mi se zice nesimțitule mincinosule nebunule iar eu mă bucur că sunt băgat în seamă nu simt nevoia de a-mi povesti viața femeii care vinde pâine așa cum o fac cei din fața mea de la coadă nu i-am înțeles niciodată pe oamenii ăia deși cu siguranță există o explicație pentru asta când mi se aduc jigniri din partea unei femei sunt sigur că mă iubește odată o tipă m-a făcut prost în autobuz și n-am mai stat pe gânduri am sărutat-o apoi mi-a dat cu geanta-n cap am fost foarte bucuros în acea zi câteodată soacră-mea mă face prefăcut și ignorant dar din respect pentru iulia am decis să nu profit de ea

(o bilă urcă pe zid pe tavan pe noptieră coboară trece peste tine și coboară mai departe)

dacă mi-ai fi spus cu ani în urmă că te vei îmbolnăvi și că te vei apuca de poezie ți-aș fi cusut un hanorac și aș fi scris pe el cele șapte păcate de la care nu trebuie să te abați daca aș fi știut că la un moment dat nu te va mai interesa nimic și vei sta seara la birou uitându-te la un ecran alb până adormi iar dimineața te-aș târî ca pe un sac de cartofi spre pat nu ți-aș mai fi dat nicio bucățică din ciocolata mea când eram fericită și nu aveam nevoie de nimeni anii au trecut și mă uit la tine cum stai pe scaun și nu zici nimic din când în când te întreb dacă ești bine iar tu îmi arăți ecranul alb

la televizor au zis că doar una dintre surorile care dansau în benzinărie era beată cealaltă era nebună așa m-a făcut să-mi crească interesul pentru ea

(dintr-o săritură prinzi loc pe scaun pe lângă o bătrână care voia să se așeze)

am mers cu gândul până la o încrengătură de imagini apoi a venit și ea ne-am așezat pe linia de metal un fel de coerență se arcuia sub greutatea noastră m-a luat de mână și a început să cânte nu știam dacă e bine să pocnesc din degete sau să bat din picior am sărutat-o cântecul se auzea în continuare dinspre fundalul negru cu geamuri din cărămidă

(copilul înjură pentru prima dată râzi te gândești mai bine îți pare rău e prea târziu)

îmi vine să vomit stau întins și tremur sunt transpirat demonii au înfipt tuburi prin care suflă otravă insuficient de puternică ca să mă omoare suficient ca să mă facă să vreau să mor mă deranjează lumina mă deranjează zgomotele aș sta într-un sicriu îngropat în pământ să nu aud nimic să mă gândesc la multe lucruri până îmi trece sevrajul scaunele levitează în jurul lustrei frigiderul a înghețat parchetul din bec picură apă murdară ușa scârțâie voma întinsă pe pernă miroase a moarte nu pot să țin ochii închiși nu pot să-i țin deschiși

(blugii nu stau bine pe tine abia ai plecat de acasă nu ai timp să te întorci)

orice obiect din casă va exploda mi-e frică să țin ochii deschiși urmăresc fitilul aprins prin întuneric până focul ajunge la un cub transparent care se dezintegrează deschid ochii obiectele din raza vizuală încep să tremure îi închid repede la loc același fitil arde nu-l mai urmăresc simt o implozie în tâmpla dreaptă

(o ții cu capul sub apă i-l ridici o întrebi dacă acum te iubește și o scufunzi din nou)

pe șantierul unde lucrez desfund chiuvete în general este o treabă ușoară odată a trebuit să pun robinetul la gură și am cântat toată ziua pentru ca șoricelul să plece

(dacă-ți dau un picior în cap te omor zice un copil ți-e frică și nu răspunzi mergi mai departe la poartă îți cer biletul apoi îți zic că trebuie să urci la etajul patru și să cobori cu celălalt lift la etajul patru sunt mulți câini cobori cu celălalt lift vezi copilul care te-a amenințat și-l muști de ceafă îi simți sângele în gură se dezumflă ca un balon se evaporă sari gardul la maternitate unde te așteaptă prietena cu noul născut nimerești într-o hală cu menghine ești mic ești la ora de mecanică)

eram mort respiram un fel de spațiu mă ridicam și ridicam o mână pentru controlorii de autobuze eram mort și respiram spații

(te ridici de pe scaun bagi mâinile în buzunare te așezi te ridici scoți mâinile din buzunare te așezi)

o infinitate de uși care se deschideau mi-a apărut în față la dreapta era o fereastră la stânga o altă fereastră în spate nu era nimic am deschis fereastra din dreapta și am dat peste altă fereastră până am renunțat fiind sigur că la fereastra din stânga e la fel m-am întors mult timp după m-am întrebat de ce nu am încercat fereastra din stânga

(un șoarece aleargă printre picioarele oamenilor în metrou se creează panică)

mi s-a zis să scriu un roman despre cum am plecat din românia la muncă în spania și apoi în franța nu e o idee rea mi-am zis numai că nu îmi amintesc mare scofală

soarele stă ascuns după un copac din când în când trăge cu coada ochiului la nadia care îi explică lui david că frustrarea este suma nereușitelor infirmiera piaptănă părul lung al lui yassmine fredonează o melodie dintr-o telenovelă dacă frustrarea este suma tuturor nereușitelor atunci ura este salvarea tuturor frustrărilor zise yassmine apleacă-te și zâmbește îi spuse david nadiei iar nadia se aplecă și zâmbi

(îți cumperi bilete pentru anul următor sfârșitul lumii este anunțat pentru a doua zi)

putoare nenorocită trebuia să pleci de atunci pentru mine nu înseamnă nimic că te-ai lăsat de băut și de fumat noi nu avem cum să ne înțelegem mi-a zis m-am dus mi-am cumpărat cinci cutii mari de bere două pachete de țigări m-am așezat pe iarbă în poienița de lângă casă m-am îmbătat de la prima cutie am fumat țigară după țigară tușeam măgărește am desfăcut a doua cutie și nu mai țin minte nimic m-am trezit în vomă mă durea capul aveam zeci de apeluri pierdute nu mă dusesem la serviciu am intrat în casă murdar am sunat-o nu mi-a răspuns m-am pus în pat capul și stomacul erau două bombe care explodau la fiecare trei secunde te rog plecă de aici îmi faci probleme mi-a zis când am căutat-o la serviciu pentru că nu-mi răspundea la telefon la noapte să dormi unde ai dormit și azi-noapte mi-a zis m-am săturat de aceeași poveste a mai adăugat colegii ei se uitau ciudat la mine am plecat fără să îi salut

(un puști te înjură ți-e frică să-i răspunzi)

am realizat târziu că sunt singur așa cum un personaj din desene animate e în aer și cade abia când își dă seama

(ți se spune că ești frumoasă cu zâmbetul până la urechi zici că nu e chiar așa)

e întuneric încerc să disting forme pe tavan lumina unei mașini îmi arată câteva pete le memorez se mișcă pe tavan le pierd urma aștept următoarea mașină

(te dor picioarele și spatele nimeni nu-ți cedează locul)

întinde-te și lasă ziua să se deruleze înapoi până la noapte

(nu vrei să stai la ore mănânci cretă)

de la vecini se aude un cântec de pian acompaniat de orbul care cântă afară la vioară vântul îmi trece prin păr și-mi dă fiori mă întind ca o pisică respir din plăcere îmi vine să zâmbesc dar mi-e frică să nu sperii păsările care cântă în poienița din deal vaporii cafelei mă cheamă la masă nu este niciun nor pe cer de la o vreme nu mai trece nicio mașină corpul îmi vibrează de îndestulare și pace sufletească

(un apartament inundat te ridici din pat și mergi desculț prin apă te oprești în locul în care picură din tavan fiecare picătură în capul tău îți crește tensiunea reziști reziști reziști mergi mai departe spre chiuvetă)

faianța albă la care mă uit de câteva ore și mă gândesc s-a întunecat deodată în mintea mea care nu mai tolerează niciun răgaz trebuie să-mi aprind o țigară îmi tremură mâinile simt că mă înec cu saliva ce-mi curge abundent printre dinți trag un fum respir pe jumătate mai trag un fum apoi mai trag un fum un fior îmi urcă printre coaste până pe ceafă tușesc faianța este din nou albă strălucește mucul țigării e ca o navă spațială

(îți dai demisia niciun coleg nu mai vorbește cu tine)

îmi plac oamenii inteligenți care nu se dau mari pe facebook ei sunt acolo nu dau like la nimic și nu postează nimic însă dacă stai cu ei la o bere rămâi fascinat

nu mi-ai adus nici măcar o bomboană i-a zis frate-meu lui tata ce se va alege de bolțile de peste scările de bloc prin care razele de soare pătrund în cantități prea mici pentru a topi bătrânii care bârfesc pe bancă și joacă table pe banii din pensie în loc să-și ia pastile și ce se va alege de prostituatele de la etajul patru și de câinii vagabonzi care stau pe sub mașinile din parcare și cine să alunge demonii ce încearcă să se apropie prin spate a strigat mama din bucătărie când tata se pregătea să-l pocnească pe frate-meu

(sătul să împingi căruciorul la deal îi dai drumul la vale)

azi am schimbat ordinea lucrurilor pe care le țin în buzunare ca să nu mai ating pachetul de țigări când bag mâna dreaptă în buzunar însă l-am atins când căutam portofelul papilele gustative au făcut inundație unii ar zice că e mai bine să nu iau deloc țigări la mine dacă nu am îmi vine și mai rău să fumez

(în prima zi ești trist te uiți la știri și plângi a doua zi ești nervos ura a pus stăpânire pe tine nu mănânci nu dormi ți-e frică)

suntem într-un film de tarkovski lumina maronie ne acoperă fețele mergem printr-un culoar de pomi cerul se vede printre frunzele strălucitoare ca și cum am fi sub apă alexandra aleargă cu picioarele îngropate în frunzele uscate eu și iulia ne privim de parcă am fi în visul unuia dintre noi cred că suntem în visul alexandrei zice iulia apoi plutim printre pomii înalți alexandra alergă sub noi sare și încercă să ne prindă de picioare

(visezi că cineva încearcă să intre în casă te trezești terorizat cineva bate la ușă apoi încearcă o cheie începi să tremuri)

deschid ochii sunt în pat mă văd la masă bând cafea cu iulia trag dintr-o țigară cu poftă iulia vorbește cu mine și zâmbește mă ridic din pat mă spăl pe față și mă întorc în cameră eu nu mai sunt la masă țigara e fumată pe jumătate mă așez pe locul unde eram iulia continuă discuția pe care nu o auzisem sting țigara pe limbă beau o gură de cafea și mă pun în pat mă văd intrând în cameră mă așez pe scaun mă uit mirat la țigară apoi la iulia

(îi zici patronului că te duci la protecția muncii te așezi și te joci pe telefon în fața lui)

cei de la centrul de plasament au zis că o familie înstărită al cărei nume nu au voie să ni-l dea a înfiat-o pe roxana pe 6 august a împlinit 7 ani am sărbătorit în compania diavolului

(înfunzi chiuveta și dai drumul la robinet bucătăria se umple cu apă deschizi geamul se formează o cascadă)

stau pe bancă în stație printre gunoaiele aruncate de cei care fac curățenie în semn de protest ziare rupte în bucăți mici cafea și suc pahare de plastic sticle goale azi mă simt confortabil de mic mi-a plăcut dezordinea un tren intră în stație nu e rer-ul pe care-l aștept ușile se deschid oamenii coboară alții urcă ușile se închid trenul pleacă încet o fată care stă la geam se uită la mine insistent mă fac că nu o văd până se închid ușile de parcă dacă m-aș fi uitat la ea înainte ar fi putut să coboare la mine își schimbă privirea rușinată mă uit insistent la ea până când rer-ul iese din gară

(ieși la pensie știi că e bine să faci câte ceva nu faci nimic)

când eram foarte mic am fost cu tata la poiana brașov era soare stăteam întinși pe iarbă la poalele muntelui dintr-o dată a început să se zvârcolească și să facă spume la gură mai bine de un minut apoi a rămas întins horcăia printre mucii și spumele de la gură s-a ridicat și m-a întrebat tu cine ești apoi m-a recunoscut însă nu auzise niciodată de poiana brașov

(ești întins pe iarbă stelele strălucesc deasupra ta)

muncesc până la epuizare îmi tremură picioarele de la efort îmi simt mâinile neputincioase cel puțin nu-mi vine să fumez

am pus un bănuț pe noptieră și l-am învârtit cu degetele în aer se crease un vârtej care-mi trăgea gândurile am dat cu palma în bănuț am luat noptiera și-am aruncat-o-n oglindă am strigat până aici

(îți duci copilul la grădiniță flirtezi cu educatoarea copilul povestește acasă)


urletele ei se îndepărtau deodată cu sunetul făcut de bătăile inimii tot mai puternic bănuiam că e la geam și mă vede cum mă îndepărtez nu am avut curajul să mă întorc știam că inima mi s-ar opri iar scena s-ar transforma într-un desen alb-negru

(cu o mână pe masă cealaltă pe chiuvetă faci tracțiuni din când în când atingi pământul cu picioarele)

mă întărât împotriva țigărilor îmi zic tot felul de chestii urâte despre ele ca să mă fac să le urăsc alerg în fiecare zi și mă mint că acum sunt mai în formă ca altădată mai calm mai calculat

(te uiți la ore fixe îți pui câte o dorință)

eram în spania priveam el cielo și plantațiile de struguri din autobuz ce ne-am spart azi-noapte tu stăteai într-un colț și plângeai mi-a zis bogdan mă durea capul aveam gura uscată am ajuns la barul din campo real patronul mă aștepta îmbrăcat în alb salut dan uite în ce hal ești a zis mi-a luat o cafea și a adăugat ești tânăr ay que disfrutar la vida

(te trezești într-o pădure te culci la loc te trezești ești tot acolo)

spațiul dintre normalitate și nebunie se subțiază puțin câte puțin e ca o pojghiță de gheață formată pe un lac ce se crapă sub picioare dar nu se sparge decât dacă mai treci o dată

(te urmărește în noapte mărește pasul alergi te prinde și te pune la pământ cu o mână te strânge de gât cu cealaltă se desface la pantaloni)

cu timpul uiți aproape tot ce s-a întâmplat la spital frânturi și imagini trec pe lângă alte gânduri seara adormi pe birou dimineața te muți în pat și dormi în neștire evitând viața ca un urs care se ascunde de iarnă apoi te trezești singur și vine seara amintirea spitalul se îndepărtează spre soarele pe care nu apuci să-l vezi frânturi și imagini pâlpâie abia observate

(te enervează copiii te enervează sunetul mașinii de spălat rana de pe limbă de la un dinte spart tremuri de nervi te enervează fumul de la propria țigară pe care ai pus-o în scrumieră te ridici în picioare trântești scrumiera de pământ ridici masa și o arunci peste cap)

spațiul dintre normalitate și nebunie e un fitil care arde încet

de fiecare dată când îți pun mâna pe ceafă îmi vine să te strâng și să-ți aplec capul spre șlițul pantalonilor

scara de bloc în care dorm în fiecare seară miroase a cadavru dați muzica mai încet m-am trezit vorbind într-o noapte lumini colorate ieșeau pe sub ușă muzica era asurzitoare m-ai invitat în casă mi-ai oferit o cană de vin apoi mi-ai arătat părinții tăi în dormitor așezați pe scaune picior peste picior în sufragerie nu avem atâtea scaune mi-ai zis îți place cum s-au așezat? te-ai dezbrăcat și te-ai întins pe pat m-ai tras peste tine nu te jena de ei mi-ai spus și-ai început să mă mângâi oricum toată noaptea se uită pe fereastră și râd la mașini

sunt la serviciu de ieri nu mai îmi vine să fumez decât dimineața nu mai mă doare capul nu mai sunt nervos nu îmi vine decât să ies în fața hotelului câte cinci minute să mă uit la fetele care sunt la liceul de alături așa cum o făceam când ieșeam să fumez

cea mai mare pierdere din viața mea a fost când mi-a murit motanul care avea 18 ani și aproape în fiecare noapte dormea pe mâna mea de atunci n-am mai iubit pe nimeni

(starea de vinovăție te urmărește în tren la serviciu deși nu ai făcut nimic o suni și-i spui că îți pare rău)

nu este adevărat că nu iubesc pe nimeni pe alexandra și pe lucas îi iubesc la fel de mult ca pe dephiss sunt la serviciu și le arăt fotografii cu ei colegilor sun acasă nu răspunde nimeni mă îngrijorez și-mi imaginez o organizație secretă cum intră în casă fără să spargă ușa și o omoară pe soacră-mea și pleacă iar copiii sunt murdari de la balta de sânge și plâng iar când aud telefonul sunând plâng și mai tare apoi sun din nou acum sună ocupat mă liniștesc

(scrii ceva oribil și îi arăți nevestei te părăsește)

mă sperie femeile care nu sunt triste

(bagi cheia în ușă și descui intri și trântești ușa o mai trântești o dată și încă o dată)

diavolul mi-a vorbit toată noaptea în somn suflul cuvintelor care-i ieșeau pe gură intra în mine ca hepatita în copiii care nu se spală pe mâini când m-am trezit aveam o aură din litere chinezești

eram într-o uzină cu ciocane care urcau și coborau mi-ai zis că amintirile sunt ascunse undeva între părerea de rău și sentimentul de vinovăție trebuia să-mi găsesc o poziție valabilă pentru a face transferul m-am întors pe spate

(bei un pahar cu apă mai bei unul gura ți se dezlipește)

ce se întâmplă cu starea de vinovăție când vine chiar dacă nu ai făcut nimic rău m-a întrebat în fața blocului am dat cu piciorul în omul de zăpadă și s-a rupt în două un copil a început să plângă i-am pus piedică și l-am frecat cu zăpadă ei bine asta se întâmplă cu starea de vinovăție i-am răspuns

(ești pensionar nimeni nu te suportă)

eram la chope de copains am băut două beri și m-am îmbătat mă uitam la fetele care treceau pe trotuar și le zâmbeam ca un tractorist știrb rezemat pe coada unei lopeți bernard m-a întrebat dacă mai vreau o bere

mi-ai zis întoarce repede capul să vezi o femeie cum cade de la balcon într-adevăr o femeie cădea de la balcon ne-am apropiat de corpul ei întins pe asfalt i-ai mișcat capul cu vârful piciorului dacă ți-aș spune că mama mă bătea cu rigla peste degete ai mai sări încă o dată a deschis ochii a vrut să spună ceva și sângele i-a ieșit pe gură oamenii sunt egoiști ai zis apoi m-ai luat de mână

(umbrele dansează pe tavanul galben aprinzi o țigară și îți miști capul în ritmul melodiei pe care o fredonezi în minte)

eu sunt cel care trece în fiecare zi pe-aici m-am întrebat apoi m-am privit în geamul metroului eram tot eu dacă nu mai mă recunoaște nimeni dacă viața mea a început alt ciclu și trebuie să fac iar cunoștință cu toată lumea avantajul meu era că îi cunoșteam chiar dacă ei mă uitaseră încercam să fac un profil al meu asemănător cu percepția celorlalți despre mine mi-e imposibil mi-am zis ar trebui să cobor percepția mea despre mine cu câteva trepte ca să fiu fidel percepției lor ce încurcătură mi-am zis și m-am uitat din nou în geamul metroului nu mai eram eu parcă cineva străin se uita de afară la mine

(pozezi în mămica perfectă în timp ce te scarpini în cur)

oamenii în metrou vorbesc despre mine nu reușesc să aud ce zic în celălalt capăt al metroului cineva și-a pus mâna la nas se pare că sunt transpirat se aude o bubuitură cineva a închis geamul e un complot vor să mă asfixiez cu propria-mi transpirație mi s-a făcut frică țin ochii închiși să nu văd când vor veni să mă ia

tot ce am scris până acum nu are nicio legătură cu ce am vrut să spun

cineva ar putea să asculte la ușă cum încerc să adorm îmi face frică mă ridic deschid ușa de la intrare dar nu e nimeni cobor scările până la parter ies din bloc desculț și mă chinui să intuiesc care din cei care trec pe trotuar face pe trecătorul și a ascultat la ușa mea văd o femeie în vârstă se preface că are plasele grele lasă că te știu eu tușesc cu subînțeles nimeni nu se întoarce intru în scara blocului urc scările iar când vreau să ajung în casă observ că ușa este încuiată pun urechea aud pe cineva cum încearcă să adoarmă ciudat îmi zic nu mai eram cu nimeni în casă aud pași venind spre ușă mă sperii cobor scările aștept la parter se aud pași pe scări ies din bloc și găsesc două plase lângă trotuar le iau mă fac că sunt grele și că merg spre gară cineva tușește insinuant de la intrarea blocului nu întorc capul mă prefac că mă chinui cu plasele

(le zici că nu mai faci niciodată să îți dea drumul te așezi pe pat și dai din picior aștepți momentul)

într-o zi cei de la orfelinat ne-au sunat pe telefonul fix dar nu eram acasă după un timp am sunat înapoi n-a răspuns nimeni

demonii nu mă mai bântuie nu mai sunt trist nu mai am idei ciudate nimeni nu mă urmărește nu vreau nimic nu mă mai grăbesc nu mi-e dor de nimeni nu mi-e foame nu mi-e sete stau în pat și nu văd nimic mai mult de o fereastră și un copac ale cărui frunze tremură ca niște frunze

(butonul verde pentru răspuns la telefon nu mai funcționează dai cu telefonul de perete apoi îl aduni de pe jos și vorbești)

bătrânul care are un șobolan pe umăr este rugat să-și dea jos șapca s-a auzit în difuzoare lumea a început să se uite în toate părțile speriată nu a fost decât o glumă ca să vă treziți din amorțeală s-a auzit în difuzoare sunteți rugați să vă țineți de bare un grup de 94 de chinezi tocmai a urcat în metrou

bârfele vin de la televizor

am citit o poezie în care poetului îi era dor de copil și de fosta nevastă am luat o gură de cafea și mi-am zis ce teribil ce teribil ce teribil

(fumezi țigară după țigară te ard ochii ți se umflă venele nu ți-e somn nu ți-e foame bați din picior)

în fața spitalului de boli mintale cu siguranță era sâmbătă o confirmaseră mai mulți trecători prin gesturi scurte ale mâinilor și ale ochilor colegii mei jucau table pe țigări cu asistenții în curte amenajaseră niște scaune și mese de plastic la umbră voiam să văd cu cât crește valoarea vieții mergând desculț prin iarba umedă yasminne o măsura cu un băț de pe margine și râdea un coleg mă amenințase că le zice asistentelor despre pomul cu frunze roșii la care mă uit pe geam și-mi vor schimba camera cu siguranță era sâmbătă în fața spitalului de boli mintale vizitatorii aduceau țigări suc și banane

(mii de sertare într-o comodă ce se înalță până la cer)

visasem urât și m-am trezit speriat în dormitorul copiilor nu era nimeni camera nu mai era amenajată pentru copii în locul picturilor cu fluturi și flori erau niște postere pentru adolescenți un aparat de forță un sistem audio și un pat mare am sunat-o pe iulia numărul nu era alocat în frigider nu mai era mâncarea gătită de aseară mi-am făcut o cafea și mi-am aprins o țigară pe care nu am putut s-o fumez din cauza tusei am primit un mesaj ciudat de la un fost coleg că nici azi nu am venit la școală m-am uitat în oglindă se vedea un adolescent cu părul lung

într-o zi m-am trezit foarte devreme dar nu mai era nimic de făcut așa că m-am culcat la loc

după câteva zile fără țigări azi mi-a venit să fumez am deschis sertarul cu cartușe de țigări le-am mângâiat în timp ce plângeam am desfăcut unul și-am luat un pachet de țigări când am vrut să-l desfac s-a luat gravitația în cartier și m-am trezit lipit de tavan pachetul era și el lipit de tavan dar în cealaltă parte a camerei am reușit să mă întorc pe burtă și m-am târât ca o șopârlă înspre pachet l-am luat și iar m-am întors cu spatele pe tavan l-am desfăcut și când să bag țigara în gură mi-am dat seama că nu am nicio brichetă în casă de când m-am lăsat de fumat am început să escaladez zidul în jos ținându-mă de hota aragazului și am ajuns la aragaz am reușit să-l aprind iar când am îndreptat țigara spre flacără a revenit gravitația în cartier

(e ultima zi ți-ai pierdut serviciul din reflex le zici pe mâine)

o minge se învârte în aer dacă clipesc la geam va cădea pe bicicleta alexandrei din curte și va face gălăgie îmi lăcrimează ochii trag cadrul într-o parte și duc mingea în afara curții închid ochii

(îți ții copilul în casă afară e prea periculos)

faianța albă la care mă uit de o oră se topește și curge pe zid ca o găleată de smoală aruncată pe pereții sufrageriei când ceilalți sunt atenți la știri deschid pubela o bucată din capacul încins mi se lipește de mână strâng din dinți și scormonesc printre cioburile de sticlă după ultima țigară pe care o aruncasem o scot o pun în gură scot bricheta țigara nu se aprinde e udă de sânge

(ești prea leneș ca să duci gunoiul pui o pungă lângă coș)

am urcat un scaun peste alt scaun apoi am întors masa și-am pus-o peste ele m-am dat trei pași în spate mi-am pus mâna la bărbie și le-am admirat apoi le-am aranjat ca înainte

vedeți cum cerneala penetrează această cretă

(mai ai un an de trăit te sinucizi)

am ajuns la serviciu nu am chef de nimic mi s-a spus că de două zile nu mai e apă caldă în tot hotelul colegul meu își imaginează clienții udând prosoape apoi spălându-se cu ele ca undeva în munți unde nu există băi munții din centrul parisului dacă aș fi client mi s-ar părea cool ar fi ca în excursie când se lua lumina iar toată clasa eram bucuroși ne dădeam capace puneam mâna pe țâțe fără apă caldă m-aș simți ca în românia

(spargi un geam cu o piatră mai spargi unul nu mai ai pietre)

când am luat-o razna și m-au internat iuliei i s-a dezvoltat instinctul de mamă două pachete de țigări banane suc ceai bani ciorapi să fii cuminte ca să te întorci acasă te iubesc

când mama mi-a cumpărat cască și baston de polițist mi le-am pus și-am spart o mașină poliția a zis că un polițist adevărat nu sparge mașini un polițist adevărat arestează oamenii răi de atunci am arestat toți copiii de la bloc și i-am încuiat în beci

(ești pe veceu un domn intră în toaletă miroase șervețelele din pubelă se masturbează)

lucas se învârte pe loc până amețește și cade

mi-am făcut o ansă dintr-o bucată de sârmă și-am depistat toate locurile din dormitor cu energie mă târăsc cu un picior în aer pe marginea căzii și număr descrescător
(te uiți în stânga și-n dreapta nu e nimeni scuipi îți așezi geanta mai bine și mergi mai departe)

aștept ziua când ne vor chema la școală să ne spună că lucas a bătut un copil să mă fac că-l cert și să-i arăt noi scheme acasă

(treci de stația unde trebuia să cobori să nu-ți pierzi ideea)

deși nu fac nimic tot timpul am impresia că sunt ocupat

(copilul tău se dezbracă și se bagă în pat lângă tine te atinge)

scutierii încercuiseră parterul spitalului am luat o targă și-am alergat spre ei s-au ferit am ieșit prin geam și-am intrat într-o salvare m-au dus la alt spital iar după zece minute iar au chemat scutierii m-am pus în spatele unei tărgi și-am așteptat

(e seară cerul roșiatic îți atrage atenția cauți aparatul în rucsac îl deschizi și îl îndrepți spre cer e noapte)

am sărutat-o toată ziua pentru că avea gust de tutun

afară e sâmbătă ba dimineață ba seară oamenii merg din doi în doi pași latră în șoaptă afară e umbră felinarele se aprind și se sting afară e sâmbătă avioanele de hârtie decolează la geamuri curcubeul alb-negru licăre la intrarea orașului trec trenuri pe jos și pe sus afară e sâmbătă

(un copil te umilește la calcule matematice dacă n-ar fi cu tatăl său i-ai sparge capul)

la metrou văd pe câte cineva cum clachează încep să devină transparenți și licăre apoi ies din fluxul de trecători fac câteva piruete și încep să vorbească singuri mulțimea își continuă valul între stațiile metroului ca un vierme care se regenerează

cablurile ieșite din locul unde fusese panoul de afișaj scot scântei și fum oamenii transparenți distrug tot în jurul lor de ce să mă scund sunetul alarmelor răsună în gară trenurile așteaptă la ieșire îmi licăre mâinile devin transparente mă ridic de pe bancă fac o piruetă iau un tonomat de cafea în brațe și îl arunc pe linii suntem liberi distrugem orice îmi amintește de normalitate

(te uiți în oglindă o spargi cu capul în ciobul rămas vezi sângele cum curge din frunte râzi)

în românia aveam un teanc de bani pe care trebuia să-l schimb era foarte cald la poarta fabricii de schimbat bani era un buldog rău care avea pui și mă urmărea am ajuns la ușa unui prieten de la care trebuia să iau un tricou cel care era cu mine a plesnit-o pe mă-sa după cap apoi a pus girofarurile la mașină și ne-am plimbat prin cartier blocul meu era hotelul la care lucrez o negresă care nu avea picioare mătura în lift am urcat-o pe scaun și-am sărutat-o trebuia să ajung

(tatăl se apleacă să te pupe pe obraz îl săruți)

imagini cu morți îmi apar ca niște blițuri în golurile dintre perete și obiecte unde e întuneric închid ochii îmi văd pielea pleoapelor păroasă și neagră ca pielea unui porc mistreț care doarme și respiră puternic alerg dezbrăcat într-un culoar lung și pustiu ecoul picioarelor desculțe se freacă de ciment se aude cu intensități diferite până se pierde în partea opusă a direcției în care alerg

(echipa ta pierde iei televizorul și-l arunci prin geam)

stăteam pe scări așteptam trenul o femeie care șchiopăta voia să urce ținându-se de balustradă dar nu avea loc de mine puteți să reveniți în altă zi i-am răspuns

prietena mea e mai frumoasă de la distanță îi spuneam să plece apoi ieșeam la geam și o urmăream îndepărtându-se fiind din ce în ce mai frumoasă până dispărea

(în seara asta îi îngăduiești copilului să doarmă cu tine adoarme înaintea ta sforăie adormi și tu sforăi sforăiți ca două picături de apă)

corpul de la șold în jos rămâne fix îmi încolăcesc partea de sus pe axa stâlpului de susținere a alimentarei

demonii nu mai sunt ce erau odată de unii te desparți cu mâhnire-n suflet spre sfârșitul lunii ești obligat să-ți faci injecția

mai întâi a început să creadă că e păcătoasă și că nu se duce îndeajuns la biserică într-o noapte a zis că a văzut un înger la capul patului și a rămas blocată fără să poată face nicio mișcare până s-a evaporat a început să ridice linguri și brichete cu palma vedea boala în oameni și-i vindeca până într-o noapte când diavolul a venit și a pus-o să ardă toate pozele în mijlocul sufrageriei și-au mai venit demoni și îngeri cu duiumul îi vorbesc o agresează o fac să râdă merge ca o lebădă și-și mișcă degetele ca și cum ar gândi o orchestră în timp ce plutește pe culoare

(ești pe plajă în tricou ești prea gras ca să te dezbraci copilul plânge să intri în apă alergi cocoșat să nu ți se vadă burta te lași în apă până la gât zâmbești)

bârfele vin din bucătărie

când s-a născut alexandra tatăl iuliei m-a strâns în brațe și m-a felicitat ne-am cumpărat bere și ne-am îmbătat ca porcii mai știi bă când nu mă lăsai cu fie-ta și mă alergai prin tot cartierul apoi am dansat pe melodia ay alexandra mi-a povestit cum le agăța pe fostele colege la filatura din oltenița i se spunea teroarea blondă nu mă îndoiesc am răspuns și-am mai desfăcut două beri am adormit îmbrățișați pe scaunele din bucătărie

(mergi pe trotuarul pustiu dai cu piciorul în conuri de brad treaba asta te prinde din ce în ce mai mult)

sunt în tren gândul la tricoului iuliei m-a făcut să-mi amintesc clar acel miros și m-a făcut să fiu nostalgic o văd în pat lângă mine iar eu stau cu fața pe gâtul ei simt acea dragoste de copil care nu are nicio legătură cu actul sexual dacă o sun nu cred că ar înțelege sun-o rostește cineva de pe bancheta din față

murise bunica după ce cancerul o chinuise luni de zile ne zisese că lasă aurul acelui dintre nepoți care se va însura primul dintre nepoți îl ascunseseră în camera unde au pus-o am intrat și i-am promis că mă voi însura primul am atins-o cu degetul pe fața rece și tare ca o bucată de parchet l-am luat și l-am băgat la amanet o săptămână am dus-o bine stăteam la ștrand și prin baruri

(anunți pe facebook că de la întâi îți închizi contul pe doi eziți să postezi până la urmă o faci)

când m-au dus la spitalul de nebuni eram sigur că orice om ar trebui să fie invidios pe un frigider pentru că frigiderul face zgomot cu un scop precis sau pe o clanță al cărei scop este să deschidă o ușă să nu simpatizezi pe nimeni să nu mulțumești nimănui să nu eziți să nu fii visător să te odihnești să nu te simți vinovat și să nu arăți compasiune nimănui mi-a zis colegul meu dacă vrei să scapi de aici

la hotel am un coleg idiot îmi vine să-i întorc mâna la spate și să-i pun piedică apoi să-l bat prietenește pe umăr și să-mi cer scuze

(tatăl se joacă cu tine te ciupește de funduleț)

dacă vreți să vă lăsați de fumat urcați scările mi-a zis secretara după o oră de urcat m-am așezat pe scări să mă odihnesc și-am mai urcat încă o oră am încercat să mă uit în sus printre balustrade dar nu se vedea nimic am mai urcat încă o jumătate de oră nu mai puteam îmi tremurau picioarele abia mai reușeam să respir după ce mi-am tras suflul am renunțat să mai urc am început să cobor înspre seară am ajuns la parter și i-am cerut secretarei explicații felicitări mi-a zis aveți aproape o zi de când v-ați lăsat de fumat

(te lași moale să adormi nu te mai zbați)

dacă mi-aș aprinde o țigară aș fi un trădător al planului de reușită-n viață dacă aș bea o bere aș fi un alcoolic cu intenții meschine chiar dacă nu-mi place să fiu curat nu voi face nimic apropiații vor crede că sunt demn că sunt deasupra plevei din care mă trag

(controlorul îți cere biletul îi pui piedică cazi cu genunchiul pe el și te scuzi)

pe eustațiu stoenescu încercam să sparg mașina parcată la geamul meu aveam pietricica de la o bujie în gură am scuipat-o-n retrovizor și s-a făcut sute de pătrățele am băgat mâna am deschis portiera am răscolit tot bordul nu era nimic bun erau niște cd-uri cu julio iglesias mi-am rulat un joint am rupt firele de la contact și am pornit cd-ul pe eustațiu stoenescu răsuna julio iglesias ațipisem la volan un polițist a bătut în geam m-a rugat să dau mai încet

(te juri pe copii dacă era adevărat ar fi trebuit să fie morți de mult)

un copil cu mâna în ghips a strigat în metrou capitalismul manipulează sufletele curate ca al omului acesta care nu mai bea și nu mai fumează

(cei care-și cumpără bilet se bucură când controlorii îi prind pe cei ce n-au)

am coborât scările primul și am prins metroul gol în timp ce se închideau ușile am sărit în el am lăsat în urmă forfota din rer e prima dimineață când mă grăbesc cu gândul să termin mai repede serviciul s-o văd pe iulia să îi miros tricoul

(ceri o țigară unui domn îți indică cel mai apropiat magazin)

iulia avea un picior ud e mai bine decât să te doară măseaua sau să-ți moară un copil a zis în tufișul din sertar era o fabrică de firimituri a termitelor fumul ieșea printre frunze de ce nu te uzi și la celălalt picior am întrebat-o pentru că trebuie să intru în cadă cu un picior uscat a răspuns

(treci pe hol un tablou se mișcă te uiți la el și se oprește pleci mai departe tabloul cade și se sparge te întorci tabloul e la locul lui)

treceam cu barca printre adidașii care pluteau pe hol așteptam refluxul să ajung în sufragerie astupă-ți nările și umflă-ți capul să te ia vântul a strigat iulia de pe o bucată de lemn din baie deasupra veceului se formase un vârtej peștii erau colorați în cadă din robinet curgeau alge și scoici vâsleam împotriva curentului citesc despre nicu mi-a spus iulia care nicu am întrebat nicu care a omorât-o pe gagică-sa a răspuns aaa nicu am zis barca aluneca spre ieșire

(îți vine să vomiți dar ți-e scârbă să o faci îți vomiți în poală și prin toată casa până în baie)

în acest tablou nicio particulă nu seamănă cu alta complexitatea lor a fost gândită particulă
cu particulă în ani de zile orice adăugare de culoare ar fi scăzut valoarea ansamblului acestui tablou alb pe care îl puteți admira în spatele acestor cuvinte care-l acoperă

(te tai la deget în timp ce tai ceapă ți-l sugi îți vine rău)

dau din picioare pe balustrada primăriei mi-am amintit de gesturile ciudate ale vărului meu când era mic și-mi vine să râd deși sunt aici cu un scop precis sunt aici într-o misiune de exterminare a porumbeilor din paris care s-au înmulțit mai rău ca șobolanii o canistră de bezină cutia de chibrituri și determinare ești aici cu un scop precis mă îmbărbătez și iar îmi vine în minte imaginea cu vărul meu când era mic și avea o batistuță pe care și-o flutura la nas zeci de minute apoi dădea cu degetul pe șold așa cum trec bățul de chibrit pe scăpărătoare și aștept ca cineva să mă vadă înainte să mi-l pun pe geaca udă de benzină un porumbel se uită la mine cu acea privire perversă ceilalți i se alătură acea privire ce-ar vrea să zică fă-o! nu ai curaj s-o faci

(primele semne apar cu prima lopată de cărbune aruncată halucinațiile întrețin văpaia care se ridică nu mai ai aer întâmplarea este planificată imaginile aleargă în jurul tău ești un focar de vortexuri ce se înghit până nu rămâne decât unul care tremură și se abține ești încordat îți strângi degetele-n palme plaja și răsăritul sunt undeva prea departe de imaginația muribundă)

starea de rău persistă și după externarea din spital în drum spre casă lumea voia ceva de la mine ca și cum toți ar fi știut că am vrut să mă sinucid cu pastile și ar fi vrut să mi se adreseze sunt în camera mea se înserează aproape nu se mai vede nimic nu pot să adorm nu aprind lumina am ușa închisă cu siguranță va mai dura până voi socializa nu pot să mă văd cu nimeni visul cu ultima stație de tramvai când eram în comă se repetă dephiss are grijă de mine toarce pe gâtul meu ești singurul care mă iubește îi zic printre lacrimi iar el îmi răspunde ceva într-o limbă necunoscută

(cobori printr-un tub de foc și găsești o rățușcă galbenă cu cheiță care traversează o cameră albă)

doctorul psihiatru mi-a zis că stările pe care le am sunt stările sinucigașilor cu puțin înainte să se sinucidă ce porcărie mi-am zis nu o să mă sinucid niciodată apoi am ieșit din cabinet cu rețeta în buzunar îmi dublase doza injecției acum voi fi fericit acum voi fi fericit doi pași înainte unul înapoi hop diri dam

coșmarurile din subconștient sunt acoperite de o pojghiță îmi zic că așa a fost tot timpul ca și cum aș lipi tablouri cu scoci și ar sta lipite până aș trânti ușa după mine

am trecut prin sufragerie cu gândul să fac ceva important cu viața mea am șutat o minge de plastic în piciorul patului mr bean a râs din televizor în stânga geamului se vedea luna în dreapta apusul portocaliu aveam sprâncenele groase mă vedeam ca pe o bufniță care voia să facă ceva important cu viața ei biletul dumneavoastră la control m-a somat alexandra am scos buletinul l-a compostat între dinți și l-am băgat la loc eram o bufniță care călătorea într-o coajă de avocado

(mărești pasul vrei să-i depășești pe cei din fața ta dar nu reușești din cauza celor care vin din partea opusă faci eschive vrei să te infiltrezi se închid ușile te așezi pe bancă resemnat te uiți în urma trenului)

sunt în perioada de tranzit aștept să probez vorbele cuiva care zicea că viața fără demoni nu are haz că viața fără vicii e plictisitoare deocamdată nu am nicio halucinație și nu sunt în stare să decid dacă e mai rău sau e mai bine deocamdată sunt aici cu noul meu caracter încă nu am făcut cunoștință

am ieșit în curte cu gândul să fac ceva iulia vorbește cu maică-sa despre nimic lucas desenează cercuri verzi cu creta pe asfalt ele îl aplaudă frenetic mă întorc în casă nu se mai aude nimic lucas a făcut o schemă cu mingea nu am apucat s-o văd

(alergi să ajungi primul metroul nu funcționează)

deși sunt gras urc scările cu ușurință nu pot să merg mult și nu pot să alerg deloc dacă am trăi într-o lume numai cu scări aș fi un redutabil atlet aș depăși cu mult recordul mondial la maratonul pe scări

le-am spus celor din casă că scriu tot ce aud de atunci nu mai vorbește nimeni

(deschizi sertarul și îți bagi piciorul în el împingi nu ai loc)

nu înțeleg de ce pe oamenii care stau la terase râd și par că nu se grăbesc niciunde nu îi stresează nimic iar eu oriunde aș merge stau ca pe ghimpi mă simt urmărit și tot timpul las impresia că în orice moment m-aș putea ridica ca s-o iau la fugă

(închizi ochii și îți vezi fața care se deformează ca într-o oglindă deschizi ochii și te privești în oglindă îți miști maxilarul nu reușești să-ți deformezi fața ca în imaginație)

niște români vorbesc în franceză jenați de prezența mea au aflat că sunt român pentru că iulia m-a sunat să se certe cu mine că am întârziat românii au un accent puternic și fac dezacorduri gramaticale o doamnă în vârstă se uită scârbită la ei mă uit pe geam

nu îmi trece prin minte decât înger îngerașul meu

un băiat a ridicat un picior a făcut o piruetă în jurul barei apoi a trecut printre oameni cu mișcări de robot

mâine e prima zi de școală nu am lăsat-o pe alexandra niciodată cu altcineva beau o gură de cafea și mă gândesc îngrozit la ziua de mâine care mă va cuprinde ca un atac de panică

lucas mănâncă un biscuit și face firimituri lângă capul meu mă întorc cu fața în ele lucas mă călărește și-mi îndeasă biscuitul în ureche

suntem două sirene înfășurate-n alge

viața mea e prea liniștită ca să nu se întâmple ceva rău de exemplu într-o zi să stau la masă să radiez de plăcere și fericire becul să pâlpâie de două ori iar din senin să-mi explodeze capul

au trecut trei săptămâni de când a început asceza cel care trăiam în mine stă pe o piatră și se uită la noi

(vlad ai văzut ruleta da unde ai văzut-o mamă nu mai știu)

la metrou căutam o stație care se afla într-o buclă ca s-o activez trebuia să recit o poezie cu mai multe înțelesuri bucla s-a declanșat și-am coborât într-o apă de unde am luat o barcă de hârtie am vâslit în direcția lunii vâsleam în cerc barca se îmbiba cu apă metroul s-a oprit lângă mine și-am recitat ca să ajung acasă

(ți-e frică de oameni pe stradă faci o piruetă pentru moment îți trece)

mă dau ușor cu capul de perete până soarele îmi mută umbra lângă calorifer apoi mă așez pe scaun și-mi întind picioarele îmi trosnește maxilarul un șoarece merge pe țeava de apă rece bat în ritmul pașilor lui

un tic-tac în tâmple privesc catacombele cu ochii închiși un zdrăngănit de chei se aude pe culoare cad picuri pe cimentul murdar mi se răcește corpul respir aburi sunt un punct care se mișcă într-un cub de sticlă sunetul unui cuțit trecut peste altul mă face să deschid ochii un chinez m-a descoperit în șanț dormind se aud focuri de armă chinezul cade peste mine voi rămâne așa să mă încălzesc

depresia a avansat ca focul pe acoperișul unei căsuțe de paie mă uit la cele două ferestre închise tai o bucată de carne îmi închipui că am capul pe masă îmi ating creștetul ce faci mă mă întreabă iulia îi răspund că am capul în farfurie avem atât de multe jucării adaug se uită mirată la mine și roșește de rușinea tatălui său care mănâncă cu noi la masă se instalează liniștea las cuțitul pe masă și mă uit la ei cum mănâncă locul meu nu mai e aici

(te apleci și-ți așezi palmele sub tălpi încerci să-ți ridici corpul cu mâinile în timp ce împingi cu picioarele)

azi am fost la cluny am văzut inelul papei am văzut statui și vitralii armuri și săbii nu mi-au rămas în minte corpul meu mi-l imaginam ca pe un tub care se umplea cu un lichid verde adică esența cunoașterii absolute avansam prin camerele cu obiecte medieval

(a doua zi nu mai știi ce ai făcut investighezi cu teamă)

așteptam în stație metroul fiecare vagon avea o destinație diferită trebuia să urc în ultimul pentru oprirea la discotecă furasem salariul de la tata avusesem serviciu în spania dar îl pierdusem și mă întorsesem în românia la discotecă mă așteptau iulia și copiii trebuia să ne întâlnim cu cineva să ne amintească unde lucraseră în stația metroului se organizase prima grevă din istoria craiovei cei care trebuiau să facă curățenie aruncaseră bere suc și cafea pe jos și rupseseră ziare m-am urcat era plin cu fete goale puteai să le probezi toate erau prea înalte m-am răzgândit am coborât în holul de la intrarea în discotecă mi-era frică să nu mă controleze aveam un cuțit de vânătoare la brâu uitați a venit regele cartierului a zis un gardian arătând spre mine am dat câteva ordine băieților din cartier eram îngrijorat cu drămuirea banilor îmi calculam câte beri pot să beau

acum dacă n-ai fi nemuritor atunci când

(tocmai ai fost ales angajatul anului nimeni nu te suportă)

un coleg de la sanatoriu m-a întrebat de ce scriu ce aud dimineața i-am răspuns că demonii îmi dictează și i-am arătat fereastra cu gratiile printre care se vedeau frunze acum înțeleg mi-a răspuns

(nu știi să înoți stai cu colacul la apă mică niște copii traversează bazinul înotând te rușinezi)

alexandra se uită la desene animate mă cheamă să schimb de câte ori vreau să mă așez simt că venele roșii din albul ochilor îmi strâng ochii mă așez neputincios lângă scaunul de la calculator ca să fiu gata să schimb desenele alexandra îmi zice acum poți să te duci mă întind în pat și iar mă cheamă îi zic că nu mai vin începe să plângă ca o soprană acompaniată de cântecelul din desenul animat o rază de lumină dă perdelele la o parte o urmărește în timp ce aleargă și încearcă vocalize

(plutești prin sufragerie vrei să fumezi nu poți coborî până la masă)

mă gândeam să aflu în care parte a zilei sau în ce loc am mai multă inspirație e adevărat că în majoritatea timpului scriu în tren sau în metrou însă poeziile care au contat mai mult pentru alții au fost cele pe care le-am scris noaptea în pat când iulia dormea de mult iar eu nu aveam somn era un fel de secret pe care îl construiam numai pentru mine deși nu era decât o iluzie o pseudoliniște sufletească pe care o simt de câte ori îmi întind picioarele și mai este un moment al zilei când mintea mea începe să meargă ca un motor diesel și anume la gare de lyon când sunt în metrou și ușile se închid

(ești un nemernic nu știu cum te-am suportat atâția ani dai muzica tare și cânți cu poftă ea țipă gesticulează dar nu o auzi cânți și mai tare)

prinsesem o muscă din aer am dat cu palma de masă de mai multe ori musca stă pe zid se uită la mine

ca un bolnav mă gândesc la lucruri bolnave îmi număr bolile nebunia le acaparează pe toate sunt un bolnav înconjurat de bolnavi care cred că nu sunt bolnavi boala mea nu seamănă cu nicio boală din acest spital

(te trezești într-o cameră de spital ieși pe coridor dar eu nu sunt nebun îi zici unei asistente știu răspunde ea)

treceam prin bucătărie cu gândul la un complot împotriva sistemului am văzut cu coada ochiului un bebeluș plin de sânge cu cordonul ombilical pe tocătorul de lemn

(desenezi un curcubeu pe geam îl ștergi)

închid ochii în deșert soarele îmi prăjește fața cineva bea bere la o masă salivez instantaneu încerc să merg spre el picioarele se cufundă în nisip șerpii se târăsc în jurul meu deschid ochii și beau o gură de bere e rece mă întreabă cel de la masa din deșert

m-am aplecat și-am sărutat-o i-am zis să fie cuminte până mă întorc s-o iau lacrimile îi curgeau pe obraji a schimbat privirea să nu izbucnească în plâns mă uitam la ea în timp ce mă îndepărtam se uita la mine cu coada ochiului ca și cum nu fusesem acolo niciodată

am închis ochii întunericul ardea violet

(scrumiera e plină ochi îndeși chiștocul prin marginea dealului de chiștoace)

urc pe o scară rulantă care coboară din când în când

dormeam pe băncile de la teatru de două zile când m-am trezit era seară mă durea capul aveam gura uscată și îmi venea să mai dorm niciunul dintre prietenii mei cu care luasem haloperidol nu se mai afla pe bancă la capul meu cineva lăsase o plăsuță cu pâine uscată

am băut câteva beri și-am adormit îmbrăcat spre dimineață m-am trezit eram sigur că sunt o fată blondă mi-am dat părul din ochi și m-am întors pe cealaltă parte trebuie să-mi măresc sânii mi-am zis

mă simt vinovat pentru un secret pe care nu-l știu nici eu o flacără arde iar la cea mai mică interacțiune cu oamenii se poate extinde mă poate strânge ca pe-o prună uscată sunt tăcut și mi-e frică mi-e frică și închid ochii îi deschid repede încât ceea ce văd să nu fie văzut de alții prin mimica ochilor prin mișcările degetelor nu trebuie să fiu conștient de acest secret în mersul meu se vede că ascund ceva sunt tăcut mi-e frică deschid și închid ochii

(într-o dimineață s-a spart cerul oamenii au observat în treacăt erau grăbiți)

visam că pozițiile în care dormeam nu erau valabile

(ești lipită de zid demonii colcăie în spatele tău ți-e frică să întorci capul scoți oglinda din geantă te uiți la un carnaval cu îngeri și bărbați goi cu papion la gât care servesc șampanie)

când încerci pentru ultima oară micile păcate ale vieții s-ar putea să nu mai ai cale de întoarcere

beau un pahar cu apă apoi îl șterg îl aranjez pe raft și iar mi se face sete iau din nou paharul beau apă îl șterg cu o cârpă îl aranjez pe raft scot o ceașcă pentru cafea dau drumul la aparat mi se face răuț arunc cafeaua în chiuvetă spăl ceașca o șterg cu altă cârpă uscată mă așez pe pat și încep să scriu nu am inspirație mă apuc să citesc îmi vine inspirația scriu prima frază dar mai departe nu știu cum să continui mă apuc iar să citesc îmi vine inspirația scriu a doua frază dar nu merge pusă împreună cu prima o șterg pe prima dar nu îmi dau seama cum s-o continui pe a doua încerc să mai citesc mă dor ochii aranjez cartea pe etajeră beau un pahar cu apă și uit să-l șterg apa se scurge printre celelalte pahare până formează câteva vene transparente

(casa se cutremură te ții de televizor)

țevile de apă erau calde mi-am aranjat un carton și m-am întins în cealaltă încăpere se auzeau pașii mărunți ai șobolanilor erau mulți am închis ochii și mi-am imaginat camera mea cu luminița verde de pe tavan de la tastatură a doua zi m-a trezit un vecin voiam să văd cum e să fii om al străzii i-am spus m-a condus până la ușă mama mi-a povestit cum toată noaptea a fost atinsă de arhangheli de demoni

trebuia să-ți imaginezi o apă care curge pe stradă și curăță oamenii care te urmăresc trebuia să-ți imaginezi că faci surf printre probleme și te ridici pe val făcând o piruetă-n aer

(o bătrână îți cere locul în timp ce citești un mesaj de despărțire)

niciodată nu a fost vorba de cei din jurul tău întotdeauna a fost vorba de boala ta și de tine da de boala ta în care ne-ai tras pe toți eram obosită după serviciu trebuia să merg o oră cu metroul chiar dacă aveam sau nu bani trebuia să-ți cumpăr haine noi și obiecte bizare în fiecare zi veneam la spital iar tu îmi vorbeai de flori și frunzele roșii de la geamul tău eram epuizată mă epuizai intram în starea ta și încercam să te-nțeleg totul era nebunie absolută și-un vid vidul în care ne băgai pe toți de parcă voiai să te răzbuni eram epuizată iar tu nu făceai decât să desenezi frunzele roșii de la geam și să-mi vorbești

(când nu era nimeni atent o bilă uriașă a căzut din cer și s-a rostogolit pe stradă până în mare)