M-a prins un dor și noaptea mi-o arde,
Și visul se-ascunde cu-n zâmbet milos;
E-o ploaie de stele dar toate-s bastarde,
Și somnul mă ține într-un colț dureros.

Mi-e draga plecată să vindece-o rană
Din carnea iubită de ea și de cer,
Și fruntea-i sărută, plăpânda coroană
Îi doarme culcată pe-al somnului ger.

Furios sting pe cer, plin de foc, nebunia,
Să-mi ajute iubirea să vindece-acum,
Eu voi lua căzătoarelor stele, agonia,
Să mai scape de frica căderii pe drum.

Și din nou mi se-ntoarce copila acasă,
Este noapte și cerul acum s-a culcat.
Și din razele lunii fac voal de mireasă,
Să ne apere fruntea, de gelosul păcat.