e primăvară și-o iau razna
cu inima gândul și alte cele
prin clipele terne mă-mpiedic
de raze
de muguri
de tine
de stele...

*

umbre și vis pe pământ
ne deschidem
ieșim din noi
venim unul spre celălalt
goi de veșmintele ticăloșiei umane
ne îmbrăcăm unul pe altul
cu sufletele noastre
intrăm în starea sublimă
în care nu știm
cine e trup și cine-i lumină
eu îți spun că suntem o pendulă
fragilă de porțelan
în care tu zici tic
și eu tac
îmi pui degetul stavilă gurii șoptind
suntem două bătăi
într-o singură inimă...

*

frumoasă în ciudățenia misterului tău
visătoare zâmbești unui gând
buzele tale roșii lucioase cu difuze
nuanțe spre-oranj îmi par
două felii gustoase de ionatan
și-n farmecele tale prins
mă simt petala de romaniță
ce-o ții șăgalnic în dinți

*

fanatici și deliranți
nesimțit de frumoși
în așternutul viclean
ne lăsăm furați
de ațâțătoarea și enigmatica chemare a firii...

*

cândva
două umbre de vis
sleite de travaliul țărânii
pe buza morții ne vom lăsa
mistuiți de o altă gură
închipuită-a luminii...


*

rămășițele noastre
demult se vor fi făcut iarăși pământ
noi cei de azi
două îngemănate bile de foc
pe-o culme de deal
vom privi la cea de a doua lună
ivită pe cer
-misterioasă cum mi-ai fost tu
o viață întreagă femeie-
planeta Nibiru...