În poala ta aștept de-atâta vreme,
E obosit și doarme-al tău destin,
Măicuță,-ți fac sărate, lungi poeme,
Ți le recit și-adorm și eu puțin.

Am să te port de mână până-acasă,
Căci cerul ei demult e fără stele,
Stau toate căzătoare-aici pe masă,
Căci greu e fără tine printre ele.

Am să-ți citesc cum îmi citeai odată,
Am să-ți recit cum tu m-ai învățat,
Un pic doar să-ți fiu mamă și tu fată,
Și să-mi zâmbești în somnul alintat.

Și am rugat vioara mea căruntă,
Să-ți cânte-n visul tău un cântecel,
Ca tu măicuță-n adormirea sfântă,
Să deschizi ochii somnului, cu el.