agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-29 | |
strigăt de lumină-n vreme,
nenuntiți veniți la masă îngerul din noi se teme, Luntrea-n apă nu se lasă; zbor deasupra de zburare, înhățăm un bob de rouă Moartea e prin spânzurare de o lacrimă ce plouă decupez a tale buchii într-o liniște stelară ce-i, în cap de-s doar păduchii și e zloată pe afară... mă înclin din toți rărunchii de Hristos o să mă cheme că trăirile-s pe muchii, strigăt de lumină-n vreme Păsări vin și pleacă iară, teatru-n liniște obscenă când actorul e o fiară ce mascat să intre-n scenă. Nunta spre izvor de piatră port în lirica grimasă și-s din lumea asta toată nenuntiți veniți la masă Timpul vine-n recea ramă să picteze clipa iute; mă voi coborâ în cramă minții să-i clădesc redute. morții râd, dar vremea trece îngropată-n anateme că în mine de e rece îngerul din noi se teme devenit e rost în toate în lumină de vei crede Rost e până și în moarte, ochiul minții tale vede. am stropit puțină ceară, fruntea morții mă apasă că-n lectura decuseară Luntrea-n apă nu se lasă pe deasupra unei clipe zbor, de-s aripat de gânduri iar în scorbură de pipe un moșneag e-n vis de scânduri. prin nămeți de mult prea multul în văzduh e o arare să-nflorească-a florii cultul, zbor deasupra de zburare în zaharuri de tăcere ne umpleam de audiții; Dumnezeu, din Cer, ne cere dar ne pierdem în adiții. Mărul e un drog de carne și ne place să-l dăm nouă; chiar de-ar fi să ne încoarne, înhățăm un bob de rouă Viața-n tagmă cu puținul să o treci prin sita vremii că de mă îmbăt cu vinul trecerea pe Punte ce mi-i. simt tăcerea de mă scurmă, Liniști ce-s în grea sperare; de o lacrimă din urmă moartea e prin spânzurare Taine vin și pleacă iară, teatru fără de crepuscul Timpul trece iarăși, fiară, viața ta e un opuscul. ca un pas făcut pe bârnă, liniștea din inimi două că mistere tot atârnă de o lacrimă ce plouă de o lacrimă ce plouă moartea e prin spânzurare, înhățăm un bob de rouă, zbor deasupra de zburare; Luntrea-n apă nu se lasă, îngerul din noi se teme; nenuntiți veniți la masă, strigăt de lumină-n vreme.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate