De-o viață aștept cu dalta mână,
Pe trunchiul unei răni deschise ,
Și noaptea-mi doarme în lumină,
Când visul bate-n porți închise.

Sculptez lovind cu fieru-n rană
Și mână mi-e de milă dojenită,
Un leagan fac în formă de icoană,
Să te adorm și să te simți iubită.

Și valuri chem din marea noastră,
Să mă ajute-n sfânta legănare
Simțindu-i cerul apa ei albastră,
Să-i dea o rugăciune de culcare.

Și Nopții îi voi cere să-ți îngâne,
O melodie scrisă-n luna plină,
Când noi supușii gurilor nebune,
Ne sărutam ca îngerii-n lumină.

Și de-ntuneric, știu, ai încă teamă,
De-aceea las pe cer o stea aprinsă,
Și clipa ta de somn o pun în ramă,
Ca o icoană-n viața mea nescrisă.