Când vârful ierbii dă să iasă
Din lutul care l-a născut
Iar lunga și geroasa iarnă
Pare în sfârșit c-a trecut

Atunci omul, trezit la viață
După un somn rece și lung,
El fața și-o înseninează
Privind cerul de-albastru pur...

E primăvară înc-o dată
Din lungul șir de primăveri
Ce-a avut astă lume toată
În apriga ființă-a ei!

Ca un bătrân care renaște
Și are-n suflet fericire,
Așa e omul când privește
Atâta verde și-nflorire...

Curând vor apărea cocorii
Și rândunici, și lebede
Fiindcă iar se-anunță zorii
De-a vieții dulce dragoste...

E primăvară! Fii ferice!
De iarna aspră ai scăpat!
Iubește și privește dulce
Natura din care-ai plecat!..