REVOLTÃ METAFORICÃ


Rădăcinile mele poate că nu-s tocmai curate
înfipte în istoria dintre două veacuri,
dar trunchiul, cu câteva scorburi, e vertical
pentru prea încâlcitele ramuri de sub pălăria cerului.
Aripile frunzelor mele, din patru continente,
au adunat lumină, să dea bogăție pământului meu,
acum prea secat de termite importate
și sfârtecat de mistreții lacomi ai locului,
grohăind democrația cu grade în tirbușonul
cozilor lor pline de muște albastre cu robe negre,
sau în uniforme de paradă, văzute sau nevăzute.
Mi-au rămas puține cuiburi cu iluzii
în care mai vin să clocească vise și speranțe
salvate de bolovanii din catapultele mass media
și ale legiuitorilor nelegiuiți, cu trei rânduri de gușe.
Se sforăie pe bani mulți, se latră pentru bani mulți,
se votează cu bani mulți, se fură bani mulți!
Arborii cu coroane frumos fasonate
au fost transplantati în grădini străine
cu mult îngrășământ și aplauze,
alții mai piperniciți cerșesc lumină de unde pot,
iar alții se-neacă în mocirla societății democrate
protejați de sutane mult prea strălucitoare și păcătoase
care pândesc să-i vadă cu rădăcinile în sus.
E molimă și vai de codrul plin de dăunători!