Azi împletesc din scrisele cuvinte,
Un singur vers pe zile nemiloase,
Și-l las cu drag pe frunte de părinte,
S-o apere de clipa neștirbitei coase.

Eu încă știu în altă viață ce am fost,
Topeam cuvintele tăcute și bolnave,
Și aripilor plânse și fără-un adăpost,
Rănite-n zbor eu le băteam potcoave.

Nici aur, bani sau suflet n-am cerut,
Doar câte-un vis așa purtat din stele,
Născut și ars, un vechi păcat trecut,
Ce-neacă ochii tăi în tainele rebele.