O noapte-ntreagă m-am rugat,
La cineva să-mi plângă-o Rugă,
Căci m-am crescut neîmpăcat,
Am fost prea mult pe cer o slugă.

Și-am început atunci să strig,
Cu voce stinsă de cenzură,
Nici un ecou din albul frig,
Nu s-a aprins născut pe gură.

Și bâjbâind merg către tine,
Să pot cu gura ta să predic,
Dar nefiind cel ce se cuvine,
De-o Rugă scrisă mă împiedic.

În șoapte, mi-a sărit în palmă,
Și-ncet cu vocea sa plăpândă,
Îmi spune cu un pic de teamă,
Că vrea în mine să se-ascundă.

Când viața-mi trece val cu val,
Și timpul meu s-a pus pe fugă,
Îmi plimb iubirea mea pe mal,
De mână cu aceiași Rugă.