agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-04-25 | | Dedicată lui C.A. îmi place luciul ghilotinei și disputa academică pe marginea veșniciei tu iei o pădure pe umăr și urmărești amuzat cât de anapoda înnod golurile dintre noi nu mi-e frică de surpări sunt modul meu de-a săpa trepte spre sine din singurătăți împletesc ghirlande multicolore de pus pe soclul eroilor anonimi ce și-au înghițit (ca pe hapuri) morțile pentru mine cuminți nu-i plâng vibrația lacrimei înflorește ghiocei siderali înainte de-a recunoaște ecoul celebrez sacrificiul pietruindu-mă cu bucurii compacte prin care frigul apocalipselor să nu pătrundă țin în fuselaj primăveri de rezervă întotdeauna voi avea destui muguri să-ți zugrăvesc interioarele sunt un maestru de ceremonii desăvârșit orbitez în jurul propriului soare mâna arcuită pod peste genune este semnul meu pacifist cu lumea niciodată nu ne-am asortat culorile straielor doar disonanțelor amărui le-am locuit toate cotloanele cu doamna în negru port un dialog intens ori de câte ori fac nodul de la cravată perfect unui cerc îi este de-ajuns îndemânarea asta vetustă chiar prea muritorilor ce-mi acoperă pielea cu lespezi nu vor să-i asigur că le voi face toate pomenile împărtășesc voluptatea păcatului cu toți mărturisitorii iau asupra mea erupțiile eludate de zei ți-e dor de mine când înveți pe de rost nuanțele pământului și-ți spui că ai timp să apleci curbura nordică a visului oricui nu întrebi la ce îmi folosesc crucile pe care le ridic în asfințit nici gleznele mele ca două genuni care aleg meticulos culoarea strigătului mut știu să cern focuri înainte de-a încheia pelerina de vânturi și să supervizez pelerinajele spre centru veghez ca spaima de întuneric să nu găurească mantaua de vreme rea a veșniciei să nu mă posede nici un profet care nu știe să-și măsoare umbra să nu semnez contracte de verde oricui te îngrijești tu în grâul prea copt pâinea sucombă înainte de-a aprinde cuptoarele și isus rămâne agățat de buză trist ca o eternitate furată neîmpărtășit în hristos mâinile n-or să să baleieze niciodată aerul rugăciunii a secetă voi avea mustul înțepător al poemelor suficient pentru toate bețiile va rămâne chiar și după ce genunchii își vor transforma timpul în pulberi strălucitoare sunt coarda metaforei saturată de toate diapazoanele galaxiilor tu cutia de rezonanță va trebui să-ți asumi odată cu foșnetul păsărilor când îmi răsfoiești arterele simfonia aceasta ne depășește voințele și rostuirea între afluenții humei despre dialectul albastrului n-am să-ți mai scriu îl vorbești fluent după ce-ai furat vântului câteva strofe privite prin stigmate cătușele gravitației par brățări de nori la încheietura silfidelor tamburine-s ploile năprasne de vătafi spăimoși niște tunete de-o veșnicie șlefuiesc enzime în eprubete beți de infinit pe cruce de fulger țintuim poemele cu piroane de gheață carnea lor (sau a noastră) se 'nalță cazaciocul destinului ne iese prin tălpi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate