tu ai vândut marea.
în ziua în care am băut soarele și ardeau toate vocile din sângele meu
cerul era plus infinit
tu
tu ai vândut marea
buzele mele crăpate mi le-am mușcat în deplin deșert
ard cuvintele arde tăcerea o sopârlă cu ochi de destin își bate joc de noi
am intrat goală în valuri de vânt
nisipul se înfiltra prin crăpături mi-am dat jos pielea asta sunt doar eu
tu nu mă poți vedea
tu ai vândut marea
și seceta asta cumplită nu mai face diferențe între deșert și pustiu
e nevoie de un orb
călăuzește-mă
tu care ești prietenul nimănui doar al meu
încă o distanță încă o sete
un pat de nisip
aici înaintea șerpilor erau prăpăstii de apă infinit misterioase
până pe când ai vândut marea
în orizontul topit ecourile vocilor noastre himere
liniștea asta fierbinte pune în libertate omul înecat de sete
Dumnezeu ne va găsi pe noi toți arși și betegi cu nisip în glas și creaturi de piatră care fac dragoste într-o lumină perfectă
am băut soarele
ai vândut marea
am moștenit doar vântul de miazănoapte
și în stăpânire un deșert de neînfrânt