RISIPA


Risipesc versuri străzii
ca petalele pe râuri
pentru viețuitoarele
care le zăresc
când nu caută doar pâine
sau luciul vitrinelor
care le oftează dorințele.
Risipesc emoții
peste instinctele materiei
din spiritele nelimpezite
adunate în fragile existențe
legate de prezentul care doare.
Risipesc speranțe
ca ouălele de cuc
în cuiburile conștiințelor
care își perpetuează creația
pentru iubirea sângelui propriu.
Risipa se pedepsește!