în bulă efemerul țipă
zornăie lanțuri
ferecată
aceeași revoltă
sub coajă de arbore
inspir
bioxid de mister
din gesturi
în scorburi se basculează
rășina viselor
ascund în pană abis
scrijelit de stele
întunericul
întinde brațe calde

miroase greu a dorință
râncedă
pe topoarele
omului
și a spaime
fără gravitație

inutilă și fadă
viața
fără densitate

lipsit de ruguri duhul
nu expiră
apele facerii

înnobilează
vârful săgeții cu sângele tău

și trage