Dificilă partitura pe care mi-a ales-o
și încă o mai tot completează,
iar rolul adaptat povestirii
pe care trebuie să o scriu
în fascicule de timp trăit,
costumat obligatoriu
pentru scene inedite,
ca personaj secundar sau principal,
uneori solist sau dirijor,
momește riscul gravitației.
Turnee pe patru continente
în lumea impresarului meu,
care m-a învățat
să mă feresc de biss-uri patetice
și să uit textele dramatice.
Au început să mă obosească
privirile și respirațiile
care caută și se lovesc de mine.
Dacă las doar umbra mea la vedere
la marginea partiturii nesemnate
pe care mi-a ales-o,
mă va concedia!?