Nu trebuie să pui cătușe
Nespusului din tine,
Grădinărind tăcerea
Ce-n brațe te mai ține.
În murmure timide
Cârpești gânduri aztece
Rămase clipe vide
Sub bastionul rece.
Visezi, ca orice muritor,
Plăceri de mult uitate
În timpul trecător
Prin vămi necercetate.
Nu trebuie să pui cătușe
Pe vorbele-n contumacie,
Ciupite de-o ,,căpușă”
Care nu e în stare
Să fie prag de ușă
Pentru-n anume,,eu”
Atins de poezie.