agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-02 | |
Mergem la aceeași terasă de lângă casă
ne abandonăm sacoșele pe un scaun merg la ghișeu fac comandă plătesc te așezi la o masă mă pun la coadă aștept cu bonul în mână mă aștepți cu o umbrelă aștept să-mi vină rândul îți fac poze când nu te aștepți mă aștepți între umbrele și umbre se apropie agentul de pază și-mi interzice să te fotografiez aștept mă aștepți ne așteptăm eu – la coadă tu – la o masă în sfârșit mă întorc cu o tavă tu îți întorci privirile mă așez între umbrele cu umbrele așez pe masă berea cartofii murăturile și cârnații inhalăm fumul de mici iar vorbitorii cu fumuri de vis-a-vis ne fumează gesturile de sub niște ochelari fumurii între timp berea se încălzește și devine tot mai amară cartofii se usucă murăturile se înăcresc iar furculițele își rup dinții de plastic în zgârciuri. Abandonăm mâncarea pe masă tot așa cum am abandonat sacoșele pe un scaun. Inhalăm fumul de mici iar vorbitorii cu fumuri ne fumează gesturile în continuare de sub niște ochelari fumurii. Noi ne facem că nu-i auzim ei se fac că nu ne privesc iar umbrele noastre nu-și mai permit luxul de a discuta despre felul în care rușii pronunță semnul moale și semnul tare. Inhalez fumul de mici și trag dintr-o țigară. Tu mă tragi de mânecă și îmi arăți cu degetul norul de pe cer. Norul se înnegrește. Îmi deschid telefonul se apropie agentul de pază mă uit la el se uită la telefon îmi amintește de faptul că nu am voie să fac poze. Tu te ridici de la masă și te duci să fotografiezi norul care se apropie de terasă. Agentul se îndepărtează. Eu îmi aprind țigara de la țigară și inhalez fumul de mici în timp ce vorbitorii cu fumuri îmi fumează în continuare gesturile de sub niște ochelari fumurii. Eu mă fac că nu-i văd. Ei se fac că nu mă privesc. În jurul nostru fac horă umbrele cu umbrele. Cu telefonul în mână tu te îndepărtezi de norul negru de tine se apropie un cerșetor îți cere cartofii și salata întinzi mâna să i le dai dar nu apuci să o faci. Și le-a luat singur. Se face că pleacă. Se întoarce dezamăgit: Da` pâine nu aveți? Du-te și cumpără-ți! îi spui pe un ton ridicat. Dați-mi bani! ridică și el tonul. Dau să mă ridic. Apare agentul de pază. Îl ia de mână îl însoțește rânjind până la o altă masă o strigă pe chelneriță aceasta îi aduce pâine tu mă tragi de mânecă să mergem acasă eu trag din țigară inhalez fumul de mici în timp ce vorbitorii cu fumuri de vis-a-vis ne fumează în continuare gesturile de sub niște ochelari fumurii. Noi ne facem că nu-i vedem ei se fac că nu ne privesc iar umbrele cu umbrele nu își mai permit luxul să discute cu noi despre felul în care rușii pronunță semnul moale și semnul tare. 02.07.2016; 12:02.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate