Pe cerul tău sunt parte dintr-un vers,
Iubirea din cuvânt în raza de lumină ,
Chemarea răzvrătită-n universul șters,
Balada unui dor ce uneori suspină.

Se uită Dumnezeu chiorâș la mine,
Căci nu mai sunt un fiu al său supus,
Dar mai presus de El, trăiesc în tine,
Tu răsăritul meu etern și-al meu apus.

Sărut un vers și-l las să cadă moale,
Pe-obrazul unei mări ce se trezește,
Poem de dor, scris pe nisip și sare,
Îl prinde valu'-n brațe și-l doinește.

Mai las un vers pe munte, în izvor,
Să-i curgă înțelept prin tot sălașul,
Tu însetată gură, rănita unui dor,
Să-i bei cu sete, nesfârșit răgazul.

Un vers îl las acum pe cerul "Lui"
Vreau aripile tale-n zbor s-asculte
De legile iubirii, căci voia nimănui
Nu va putea să-ți dea porunci oculte.

Eu te-am găsit când încă nu știam,
Te căutam când încă nu erai născută,
Îndrăgostita mea eu nici nu bănuiam
C-ai fost și-n altă viață a mea iubită.

Coboară-a ta lumină-n noaptea mea,
Iubire-mi ești în palme doar femeie,
Sălbatic și-nsetat, un nesupus te vrea,
Cu tine doar aici , poemul să încheie.