agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-08-14 | | Prin mreaja nopții sufletul se înalță din foc și lumină liniștea împresoară chipurile blînde Murmurul apei călăuză spre ceruri de candele și flori mîinile strămoșilor se întind spre lumină Referințe În Japonia, Festivalul Obon sau denumit simplu Bon celebrează spiritele strămoșilor. Japonezii vizitează mormintele, fac curat, pentru că ei cred că spiritele trec pe acolo și văd cît de frumos își aduc aminte de ele. Această sărbătoare are o vechime de mai bine de 500 de ani și include în mod tradițional un dans, cunoscut sub numele de Bon-Odori. Festivalul durează trei zile, „Hachigatsu Bon” (Bon în august) se bazează pe calendarul lunar și este sărbătorit în jurul datei de 15 august. În alte prefecturi se sărbătorește în iulie după calendarul solar. Japonezii spun Obon la un spirit care stă atîrnat cu capul în jos, un spirit care suferă foarte mult și dacă aduc ofrande acelui spirit el se eliberează de această suferință. Legenda acestui festival este una deosebită. Un discipol de-al lui Buddha, pe nume Mokuren și-a folosit puterile supranaturale ca să o vadă pe mama lui decedată. În meditația care a făcut-o și-a văzut mama pe un tărîm al spiritelor flămînde ceea ce l-a marcat profund. El a mers la Buddha și l-a rugat să îi spună ce să facă ca să poată să-și scoată mama de pe acel tărîm. Maestrul l-a învățat să meargă la mai mulți călugări, după ce aceștia își termină stagiul de vară (retragerea în meditație în anumite locuri din natură) și să le dăruiască ofrande. În acest timp inima discipolului s-a deschis și a văzut cît de mult l-a iubit mama lui, cum și-a neglijat sinele și cîte sacrificii a făcut pentru el. După ce a dăruit ofrandele, mama lui a fost eliberată și el a dansat de bucurie, dansul numindu-se Bon Odori, un dans al bucuriei. Se spune că în timpul dansului, oamenii își amintesc și apreciază bunătatea și sacrificiile pe care le-au făcut strămoșii lor. Participanții la dans poartă yukata (îmbrăcăminte tradițională japoneză de vară din bumbac, ușoară, necăptușită, unde cusăturile sunt drepte și mînecile largi) sau kimonouri deschise la culoare. Familiile dansează și își trimit strămoșii înapoi la locurile lor de odihnă veșnică sub îndrumarea focului. Ritualul era cunoscut din vechime ca cel al trimiterii focului. Focul marchează atît începutul cît și sfîrșitul festivalului. Imagini: Chee Hian – cu acordul fotografului
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate