frumoasă ca o lene,
sub ora întârziată a rămânerii
te scăldai în șoapta cea curgând
nimic de vânzare, spuneai
pe o para chioară
vânzându-ți surâsul sufletului meu
cel aripat de zgomot
în templul tăcerii tale,
jucăuș acolo mureai încă o clipă
cu viața pre viață călcând
luând forma zborului
din coasta ce te lutise