agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3037 .



bpoc
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2016-08-21  |     | 



te gândești că viața ta e un șir lung de întâmplări agasante,
nu mai crezi în nimic, cei care mor
nu se vor întoarce, puțin mai târziu,
în păsări,
asta-ți spuneai, e forma prin care oamenii capătă aripi
și se transformă în îngeri

și tragi linie, în sfârșit: nu am fost fericit,
e singura certitudine dintr-un lung șir de incertitudini care te-au marcat,
ți s-au pus borne, ești pe un drum pe care au mai trecut și alții și s-au rătăcit și ei, până la urmă,
cu toate reperele puse din loc în loc, adică atunci când destinul îți joacă vreo farsă,
ai fost însemnat cu un fier înroșit, ai un nu direct pe frunte,
îl ai deasupra capului, e aura prin care respingi tot ceea ce te ispitește,
tot ceea ce te face viu și atât de efervescent,
un nu cât se poate de mare, de vorace, de asurzitor,
în deplină armonie cu strigătul tău pe care dumnezeu nu are urechi să-l audă,
nu mai vrea, nu mai poate,
e obosit de atâtea rugi care rămân neîmplinite,
i s-a sfârșit răbdarea
și, în fond, cât poate să te mai suporte,
gunoiule,
trebuie să te pedepsească și el într-un fel,
nu timpul e fluid,
nu trecerea ta prin uși care rămân permanent închise,
nu credința că ți se va întâmpla, într-o dată la fel de incertă ca ziua sfârșitului lumii,
ceva nemaivăzut,
orbitor,
care să te electrizeze,
nu căderea lentă a anotimpurilor pe care memoria nu le mai poate reține,
leziunile tale sunt ireversibile,
ți s-a necrozat sufletul,
mâhnirea pe care o porți pe dedesubt
poate fi văzută cu ajutorul substanțelor de contrast
administrate direct în vena cavă superioară în plină obstrucție,
te vei trezi, dimineața, imediat după coșmarul din zori,
când visezi că te sufoci lent, tot mai lent
și nu e nimeni să-ți dea din aerul lui,
încerci să respiri și respirația ta e o cobră regală pregătită să muște,
nu sufletul e cel care poate fi văzut ci cât ești de claustrofob când ți se caută lehamitea sub stern, cu un aparat cu rezonanță magnetică,
ai văzut cum se reflectă lumina într-un suflet opac,
cum dragostea se confundă cu un virus rezistent la antibiotice,
te vezi într-un câmp de lavandă,
asta visezi, câmpuri albastre
și o moarte
care nu prevestește nimic ieșit din comun

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!