agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-08-26 | |
Bucuria stârni Hazul,
Și veseli au hoinărit, S-au ghiontit și zbenguit, Pân-au întâlnit Necazul. Hazul amuțit, fugise, S-a ascuns, a dispărut! Bucuria stă ca-n lut, Și la față se albise. Văzându-l, se zăpăcise, Vru să fugă îndărăt, (De ceas rău, puțini mai pot!) Da Necazul o smuncise. -Zburdalnică Bucurie, Unde vrei s-o șterpelești? Văd că mă cam ocolești... Se răsti plin de furie. O, tu nu mai poți de bine, Lasă că te-oi necăji, (Bucuria bălmăji...) Nouă veți n-o să te-aline! Iată, colo în răstoacă, Ți se scaldă pruncii toți, Mai salvează-i dacă poți, I-a dus apa în bulboacă. Restul vieții doar cernită Vei umbla și vei jeli, Doar durerii vei sluji, Tristă și neostoită! Și-ți mai spun, viața-i himeră, Ți-o pot transforma în scrum, După tine ca un brum, Ești fărâmă, efemeră... Haide, râzi, de-ți mai dă mâna! Vezi că maică-tii, la prânz, Totu-i deveni confuz, E senilă de acuma. Zile și nopți nesfârșite, O să o veghezi mereu, Și-o să-l rogi pe Dumnezeu, Să-ți dea zilele tihnite... Eu, Necazul, aduc răul, Și te-mpotmolesc perfid, Mușc din om ca un acid, Și sunt mai adânc ca hăul. Bucuria s-amărâse, Și-și freca mâinele moi, (Faceți uneori și voi...) Necazul o doborâse. Să-l înfrunte, să-l ignore... Chibzui clipe de plumb. Necazu-i un mare grumb, I-a adus mâhniri majore. -Ce-ai cu mine de mă sâcâi? Voi răzbi și-oi triumfa, Încă nu te îngâmfa, Sufletul n-o să mi-l râcâi. Ce s-a-nfuriat Necazul!... ”Sfidătoarea” a gândit. Cu el nu e de glumit, Și schimbă din nou macazul. -Soțul tău e sub ruine, Fără aer, făcut zob, Când mucea precum un rob, Departe, în țări străine. Un cutremur lung cât veacul, Am trimis să-ți dovedesc, Că pe toate le-nvârtesc, Și n-o sta ca hibernacul... Bucuria-ngenunchease, Și-n dureri se adânci, Murmurase și boci... Și în rugi se cufundase. -Mi-am pierdut copiii, Doamne, Și mama s-a sclerozat, Sunt și ”Văduva” în sat, Și mai am și zeci de toamne... Te rog să-mi alini durerea, Să mă bucur un minut, De toate câte-am avut, Că necazul e ca fierea...” Domnul cu voce domoală, I-a șoptit că a visat, Conștiința a trișat... Eu am scris, aici pe coală. Mâhnirea ușor se stinge... Și la final am ales: Necazul apare des, Însă binele învinge.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate