Cer uneori în vis, c-un drag nerăbdător,
Să iau iubirea toată în palmele avare!
Cum poate cere milă, speranța-n abator
Pumnalelor ce taie aripi la întâmplare ?

Nu știu dacă o merit, dar nopțile o cer,
Rușinea-mbujorată mă lasă să încerc,
Dar trează-i depărtarea, abisul granicer
Îmi ține glasul meu întemnițat în cerc.

Îmi ești ca-argitul viu, în amintiri iubită,
Când însetat, nebun, izvoarele-ți iubeam,
Nu vindecare vreau! ... Vreau Luna biruită
Să ne pândească iar, iubirea, de la geam.