agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-08-31 | |
Te naști. E clipa cea dintâi
Și ți se da o soartă-n fața. După ce popa te botează Al astei lumi încet devii... Trece o lună, două, trei, Ești doar un biet, sărman copil, Timid și fraged chip senin Pășești în viață, vrei, nu vrei... Și-ajungi mai mare, trece timpul. Începi să ai și conștiință De lume și a ta ființă Ce trece printre anotimpuri... Spui înger, îngerașul meu Seara, 'nainte de culcare Sperând ca ziua următoare Să te ajute Dumnezeu... Tu crezi în El, căci cred și eu Deși nicicând nu L-ai văzut Dar, în acest necunoscut, Te sprijini doar de El mereu... Însă Răul nu te-ocolește. Apar problemele, căci soarta Îți pregătește, blestemata, Urcușul și căderile... Trec anii și a ta speranță Te-ajută să lupți cu destinul Și, zi de zi, te lupți cu chinul Labirintului numit viață... În tot acest timp ești copil Iar Răul nu-ți doboară încă Biata ta speranță nătângă Ce luminează-al tău destin... Dar trec anii...Și tu te-ntrebi: De ce ai avut soarta asta?.. De ce-ai trăit numai năpasta, Durerea, boala?!.. Să mai speri?.. S-a-mbolnăvit sufletul tău! S-a-mbolnavit și mintea ta! Speranța dispare și ea Căci în față este doar rău... Acum ce poți să faci tu oare?!.. Poți să te rogi la Dumnezeu Ca, prin vreun miracol al Său. Să te repună pe picioare... Și Dumnezeu, El, te ascultă! Prin oameni, încet, te reface Și speranța iar se întoarce! Te bucuri de a ta izbandă... Iarăși te-ntorci la-a sorții zaruri Și te plimbi prin această lume Însă tu nu mai crezi în nimeni Căci în oameni nu gasești leacuri... Trece o vreme, iar ți-e greu. Iarăsi te pune la pământ Destinul, și tu, om plăpând, Te-ntorci iarăși la Dumnezeu... Și El te-ajută, căci I-e milă, Te vede singur și distrus Și mai e pân' la-al tău apus Chiar dacă soarta ți-e haină... Și-naintezi așa prin viață Până când ți-e dat să trăiești Și-atunci, în clipa când plătești, Dispare și a ta speranță...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate