Iu al meu,
e toamnă, dară -
de s-au gălbejit dovlecii.
stau ciorchinii-n vii povară,
noaptea-i cântă liliecii.
miejii nucilor se coc
și pocnesc din coji
pe rând,

eu n-am stare și n-am loc-

doar același vis
și același gând,
în care
colț din buză-ncet îți gust.
gura ta, de-acuma are
gustul toamnei,
iz de must.

Iu al meu,
e toamnă, dară!
(cam prea repede-a venit)

stau ciorchinii-n vii povară
îmi respiră-a fân cosit
și-mi adie a răcoare
fosta frunză prăzulie.
pielea ta-i de vină,
oare,
de în fiecare seară-
îmi miroase a gutuie?