Astăzi toate gândurile se rostesc
Mulți o pricep cu burta plină
Trecutul nu se estompează
E printre arbori în grădină.
Azi și surzii mai au cuvântul
Fac selfi cu scena însă goală
În noua epocă pierdută...
Cum poți să scapi și de neghină?

Gări mari, afișe, trenuri rapide, geamuri murdare
Privești în jos și murumuri doar cuvinte
Se șterg treptat... clișee ireversibile
Fire de nisip te afundă, totu-i atât de ferbinte
Ceasul fără oră a lui Dali ticăie perpetuu.

Ce-ți pasă dacă mai rămân sau plec?
O umbră de copac nemișcătoare, ursuză
E veșnică și nu asudă.


Bianca Marcovici
HAIFA
28-09-2016